Tonel aspiră aerul pe nas, clipind din ochi.
― Stai, mă, să-ţi ofer o ţigare!
Scoase o tabacheră de aur masiv, cu desemne de smalţ vioriu, înlăuntrul căreia cinci ţigări "Funcţionar" şi o ţigaretă "Mircea", încălecau un pol păturit.
― Ai?
― Bravo, Tonel!
― Ce, măă? Am şi cruce la gît: aur, măă! Damblaua damei, înţelegi! Măă, să
vezi damă! Foastă damă de onoare, măăă! Ce ţi-i ţaru, ce ţi-i Tonel? Să vezi franţuzească! Să vezi ciorapi! Să vezi chiloţi, măă! Avea baie, mă! Din pat în baie, din baie în pat ! Aşa-s, mă, astea! Pfiii!
― Rusoaică, Tonel?
― Da, mă, nu-ţi spusei? Damă de onoare, măă! Rasputin, măă!
― L-a cunoscut pe Rasputin?
― Da, mă, avea cîrlig la damă! Ce-ce? Se pune cu Tonel, mă? Ce dracu, români sîntem! Mea culpa, măă! "Toa mio că Rasputin!"
― Ţi-a spus ea?
― Da, mă! P-p-pe onoarea mea!
― Vorbeaţi franţuzeşte?
― P-hă! Mi ţi-i întorceam un compliment!
― Pe franţuzeşte, Tonel?
― Pare rău, mă! Cînt şi şansonete. A giorno, mă! Să vii, mă, să vezi la mine la Chişinău! Să-ţi arate Tonel ce-i un chef, ce-i o damă! Măă, să vezi ghimnaziste!
― Ce-i asta?
― Eleve, măă, ghimnaziste. Să vezi, mă, ce ştiu! Pfiii! Să vezi beţie, mă! Uîc: una-ntr-un colţ. Da nu se lasă, mă! O ia da capo! Să-ţi arăt eu ce-i rusoaica, măă!
― Dar ruşii?
― Phee! Bolşevici, mă. Marxişti, mă! Troţki, Tolstoi! Parcă Tonel ce-aşteaptă!
Arde-i, băiete! Măăăă!... se bătu Tonel cu palma peste frunte, atît de tare, încît chelnerii scoaseră capetele peste tejghea.
― Ce-i, Tonel?
― Balmuş, măă! S-a-nscris, mă, la ţărănişti!
― Ei, şi?!
― Cum, mă? Român cu bolşevicii? Cu rusoaicele, măă! Bolşevicii în Nistru, mă! Tu te vezi cu el?
― Da.
― Trimite-l, mă, la mine. Păcat, mă, element bun... Hhh-hardtmuth, măă!
Auzi, măă! Hardtmuth la ţărănişti! Pare rău, mă! Tempi passati!
Şampania sosi, purtată de patron într-o căldare cu gheaţă. Restaurantul gării n-avea cupe de şampanie. Tonel făcu, în treacăt, cuvenitele observaţii. Şampania nu se aduce în căldare.
― Frapiere, domnule, de argint masiv...
― Vedeţi, domnule comisar regal, noi... arătă patronul, cu un gest dezolat, restaurantul gol.
― De asta n-ai clienţi, domnule. Frapiere de argint masiv, chelneri cu mănuşi albe, cupe de cristal. Ce-i bolşevismu ăsta? Ai făcut armata?
― Se cunoaşte, măă! Şampania, mă, e uniformă de mare ţinută! Mănuşi albe, argint, cristal.
Patronul turnă şampania, cu călcăile lipite. Era vădit impresionat.
Ciocniră. Tonel, consecvent cu stilul şampaniei, dădu paharul peste cap, duşcă, cum dai ţoiul de ţuică. Patronul repetă porţia. Altă răsturnare, altă umplere spumoasă.
Comisarul cu semnalmentele lui Oliniţki apăru gîfîind, cu batista pe frunte, aducînd miros de ploaie şi sudoare.
― Domnule comisar regal, l-am găsit.
― Raportul!
― Cizme de şevro, înalt, palid...
