— Capul îi zăcea într-o băltoacă de sânge?
Hoss se cutremură, tulburat încă de imaginea victimelor. Nu era singurul care avea coșmaruri.
— Da, era sânge… mult. Deși mare parte se îmbibase în pământ.
— Era îmbrăcată?
— Da, amândouă erau îmbrăcate. Nu știu ce a aflat medicul patolog, dar nu există nimic care să sugereze că femeia a fost violată. Părea una cu pământul.
— Probabil din cauza asta a trecut ceva timp înainte să fie observată.
Spuneți că era complet îmbrăcată?
— Da, domnule.
VP - 286
— Și asta include și pantofii?
Hoss se foi din nou, frecându-și mâinile înmănușate una de alta.
— Cizmele, de fapt. Avea o singură cizmă. Celălalt picior era gol. Am căutat cizma lipsă, dar nu am găsit-o în împrejurimi. Și am răscolit destul pământ căutând-o… după cum vedeți.
Berg privi la hățișurile din apropiere, pline de grămezi de frunze moarte.
Pământul care se afla la vedere era dur și rece. Hoss tuși.
— Mi s-a spus că și de la celelalte au dispărut un pantof sau un ciorap.
Asta pare să indice că e vorba de aceeași persoană, cred eu.
— Cine v-a spus despre pantoful lipsă?
Ca răspuns la privirea aspră a lui Berg, Hoss își întoarse ochii în altă
parte.
— Nu-mi amintesc, Herr Inspektor. Doar un zvon care circulă.
Informațiile acestea ar fi trebuit să fie păstrate sub tăcere. Volker avea dreptate în aprecierile sale cu privire la departament. Era un orășel provincial, plin de bârfe, clevetiri și zvonuri. Berg tuși ușor, încercând să-și dreagă glasul ca să-și ascundă iritarea.
— Dar fetița? Și pantoful ei a dispărut?
Polițistul verifică însemnările.
— Nu am aici nicio notă cu privire la pantofii fetiței. Asta înseamnă că
avea amândoi pantofii, cred.
— Dar nu sunteți sigur? insistă Berg.
— Nu, Herr Inspektor. Nu sunt sigur.
Berg făcu o adnotare în carnet să-și amintească să verifice articolele de îmbrăcăminte ale victimelor. De asemeni, să-și amintească să se uite în detaliu la fotografiile de la locul crimei. Fotografiile urmau să fie developate în după-masa aceea – cu puțin noroc. Mai probabil vor fi gata pentru a doua zi.
— Ați cercetat terenul de sub grămezile de frunze să nu fi rămas ceva?
— De câteva ori.
— Și n-ați găsit nimic afară de corpuri?
— Nu… da… vreau să spun că n-am găsit nimic, Herr Inspektor. Nimic care…
Înghiți în sec.
— Când a fost mișcată… când capul i-a fost… era mult sânge. Și de asemeni bucăți… fragmente de țesut.
Sărmanul polițist părea bolnav. Berg spuse:
— Erau probabil fragmente de creier.
— Așa cred, Herr Inspektor. Sărmana femeie a fost lovită foarte tare.
*
VP - 287
— Complet neproductiv, îi spuse Berg lui Müller, referindu-se la interogatoriu. După spusele rudelor lui Edith Mayrhofer, sărmana femeie nu avea niciun dușman pe lumea asta.
