Către: Christian Grey

Domnule Grey,

Mi‑ar plăcea să conduc maşina.

Te rog.

Ana

Inflexibil? Eu? La naiba. Dacă întâlnirea noastră decurge cum mi‑am propus, comportamentul ei rebel va fi de domeniul trecu‑

tului. Cu acest gând în minte, mă hotărăsc să las de la mine.

De la: Christian Grey

Despre: Bărbaţi scoşi din minţi

Data: 24 mai 2011, 18:52

242 Grey

E L James 243

Către: Anastasia Steele

Bine.

La mine la hotel la 7:00.

Te aştept la Marble Bar.

Christian Grey

CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

De la: Anastasia Steele

Despre: Bărbaţi mai puţin inflexibili Data: 24 mai 2011, 18:55

Către: Christian Grey

Mulţumesc.

Ana x

Şi iată‑mă recompensat cu un sărut. Lăsând la o parte felul în care mă simt, o anunţ că de‑abia o aştept. Dispoziţia mi s‑a înseninat şi mă îndrept către sala de forţă din hotel.

Mi‑a trimis un sărut…

Miercuri,

25 mai 2011

Comand un pahar de Sancerre şi stau în picioare lângă bar. Am aşteptat acest moment toată ziua şi mă tot uit la ceas. Parc‑ar fi prima întâlnire şi, într‑un fel, chiar este. N‑am scos niciodată o candidată

la cină. Azi am stat în şedinţe interminabile, am preluat o afacere şi am concediat trei oameni. Nimic din ce‑am făcut azi, inclusiv aler‑

gatul — de două ori — şi o vizită lejeră la sală, nu mi‑a alungat anxi‑

etatea cu care m‑am luptat toată ziua. Asta stă în puterea Anastasiei Steele. Vreau să mi se supună.

Sper că n‑o să întârzie. Mă uit către intrarea în bar… şi simt cum mi se usucă gura. O văd stând în pragul uşii şi, preţ de o secundă, nici nu‑mi dau seama că‑i ea. Arată senzaţional: părul îi curge în valuri până la nivelul sânilor într‑o parte, iar în partea cealaltă este prins la spate, aşa că mi‑e mai uşor să‑i remarc linia delicată a bărbiei şi curba fină a gâtului. Poartă pantofi cu tocuri şi o rochie violet strâmtă care‑i subliniază silueta zveltă şi ademenitoare.

Oau…

Fac un pas în faţă ca s‑o întâmpin.

— Arăţi uimitor, îi şoptesc şi o sărut pe obraz.

Închid ochii şi‑i savurez parfumul; miroase divin.

— O rochie, domnişoară Steele. Sunt de acord.

Nişte cercei cu diamante în urechi ar completa imaginea; trebuie să‑i cumpăr o pereche.

O iau de mână şi o conduc către un separeu.

— Ce vrei să bei?

Îmi zâmbeşte atotcunoscător în timp ce se aşază.

— Aş vrea ce bei şi tu, te rog.

Oh, învaţă.

— Încă un pahar de Sancerre, îi zic chelnerului şi mă aşez vizavi de ea în separeu. Au o cramă excelentă aici, adaug şi‑mi iau un răgaz de o clipă ca s‑o privesc.

S‑a machiat puţin. Nu prea mult. Şi‑mi amintesc că atunci când a apărut la mine în birou mă gândeam că arată atât de obişnuit. Dar numai obişnuită nu e. Cu puţin machiaj şi cu hainele potrivite, e o zeiţă.

Se foieşte pe scaun şi flutură din gene.

— Ai emoţii? o întreb.

— Da.

Acum e acum, Grey.

Mă aplec şi‑i şoptesc că şi eu am emoţii. Se uită la mine de parcă