— Sănătatea mea sexuală? Păi, toate partenerele mele anterioare şi‑au făcut teste de sânge şi o dată la şase luni îmi fac analize pentru toate riscurile pe care le‑ai menţionat. Toate analizele mele recente sunt în regulă. Droguri n‑am luat niciodată. De fapt, sunt totalmente împotriva drogurilor. Am o politică de toleranţă zero faţă de droguri în ceea ce‑i priveşte pe toţi angajaţii mei şi insist asupra testelor anti‑

drog prin sondaj. Ca să fiu sincer, unul dintre cei pe care i‑am conce‑

diat azi a picat testul antidrog.

E şocată, dar eu continui.

— N‑am făcut niciodată transfuzii de sânge. Ţi‑am răspuns la întrebare?

Ea dă aprobator din cap.

— Despre următorul punct pe care l‑ai menţionat am vorbit mai devreme. Te poţi retrage când doreşti, Anastasia. Nu te voi opri.

Totuşi, dacă pleci — aici se termină. Asta ca să ştii.

Niciodată. A. Doua. Şansă.

— Bine, spune ea, deşi nu pare prea sigură.

Rămânem amândoi în tăcere, în timp ce chelnerul intră cu aperitivele. Pentru o clipă mă întreb dacă n‑ar fi trebuit să organizez întâlnirea asta la mine la birou, apoi alung acest gând ridicol. Numai 250 Grey

E L James 251

cretinii amestecă afacerile cu plăcerea. Întotdeauna am separat munca de viaţa mea privată; e una dintre regulile de aur şi singura excepţie a fost relaţia cu Elena… dar ea m‑a ajutat să‑mi pornesc afacerea.

— Sper că‑ţi plac scoicile, îi spun Anei după ce chelnerul pleacă.

— N‑am mâncat niciodată.

— Serios? În fine. Nu trebuie decât să sugi şi să înghiţi. Cred că

te descurci.

Mă uit fix la gura ei, amintindu‑mi cât de bine ştie să înghită. Ea se înroşeşte şi eu storc o lămâie peste scoici, luând apoi una.

— Hmm, delicioase. Au gustul mării.

Îi zâmbesc când mă priveşte, fascinată.

— Haide, o încurajez, ştiind că nu‑i genul care să se dea înapoi din faţa unei provocări.

— Deci nu trebuie să mestec?

— Nu, Anastasia, nu trebuie.

Şi încerc să nu mă gândesc cum m‑a muşcat uşor de partea mea anatomică preferată.

Se muşcă uşor de buza de jos şi dinţii ei lasă acolo nişte urme fine. La naiba. Imaginea asta îmi face trupul să tresalte şi mă foiesc pe scaun. Se întinde să ia o scoică, stoarce lămâia, dă capul pe spate şi deschide gura mare. Când bagă scoica în gură, trupul mi se încordează.

— Cum e? o întreb, cu o voce uşor răguşită.

— Mai vreau una, spune ea cu umor sec.

— Fată cuminte.

Mă întreabă dac‑am ales scoici intenţionat, cunoscându‑le cali‑

tăţile afrodiziace. Rămâne surprinsă când îi spun că pur şi simplu se aflau în deschiderea meniului.

— N‑am nevoie de afrodiziace în preajma ta.

Mda, aş putea să ţi‑o trag chiar acum.

Poartă‑te frumos, Grey. Treci înapoi la negociere.

— Deci unde eram?

Mă întorc la e‑mailul ei şi mă concentrez asupra lucrurilor pe care nu le înţelege. Punctul 9.

— Mă asculţi în toate privinţele. Da, mi‑aş dori să faci asta.

E un lucru important pentru mine. Am nevoie să ştiu dacă e convinsă că vrea şi dacă va face orice pentru mine.

— Trebuie să faci asta. Gândeşte‑te la lucrul acesta ca la un joc pe roluri, Anastasia.

— Dar mi‑e teamă că mă vei răni.

— Cum să te rănesc?

— Fizic.

— Crezi c‑aş face aşa ceva? Crezi că aş încălca limitele pe care le poţi suporta tu?

— Ai spus c‑ai mai rănit pe cineva.

— Da, aşa e. Dar asta a fost demult.

— Cum ai rănit‑o?

— Am suspendat‑o de tavanul camerei de joacă. De fapt, asta e una dintre întrebările tale. Suspendarea — pentru asta sunt cârligele din camera de joacă. Pentru jocul cu frânghiile. Una dintre frânghii a fost strânsă prea tare.

Scandalizată, ridică o mână ca să mă opresc.

Prea multe informaţii.

— Nu vreau să aflu mai multe. Deci pe mine n‑o să mă suspenzi?

mă întreabă.