— Nu, dacă nu vrei. Poţi s‑o treci la limite dure.

— Bine.

Răsuflă uşurată.

Mai departe, Grey.

— Deci cu ascultatul crezi că te descurci?

Se uită la mine cu ochii aceia care‑mi văd sufletul întunecat şi habar n‑am ce va spune.

La naiba. Ăsta ar putea fi sfârşitul.

— Aş putea încerca, zice ea, încet.

252 Grey

E L James 253

E rândul meu să răsuflu uşurat. Încă sunt în joc.

— Bine. Acum perioada.

Punctul 11.

— O lună în loc de trei nu înseamnă nimic, mai ales că vrei un weekend liber în fiecare lună.

Aşa nu ajungem nicăieri. Trebuie dresată şi nu pot sta departe de ea aproape deloc. Îi spun asta. Poate putem ajunge la un compromis, cum a sugerat ea.

— Ce‑ar fi să‑ţi iei liber o zi dintr‑un weekend pe lună — dar eu primesc o noapte în timpul săptămânii?

O privesc cum cântăreşte oferta.

— Bine, zice ea în cele din urmă, cu o expresie serioasă.

Grozav.

— Şi te rog, hai să încercăm timp de trei luni. Dacă nu‑i de tine, poţi pleca oricând.

— Trei luni, zice ea.

A fost de acord? O să consider că da.

Aşa. Să continuăm.

— Faza cu proprietatea e doar terminologie şi se referă la prin‑

cipiul supunerii. Înseamnă să te introduc în starea potrivită, ca să

înţelegi ce vreau de la tine. Şi vreau să ştii că de îndată ce‑mi vei trece pragul ca supusă, o să fac cu tine ce vreau. Trebuie să accepţi asta de bunăvoie. De‑asta trebuie să ai încredere în mine. Ţi‑o voi trage la orice oră, oricum vreau — oriunde vreau. Te voi pedepsi, pentru că

vei greşi. Te voi dresa ca să mă satisfaci. Dar ştiu că n‑ai mai făcut asta niciodată. La început o luăm uşor şi te voi ajuta. Vom construi diverse scenarii. Vreau să ai încredere în mine, dar ştiu că trebuie să‑ţi câştig încrederea şi aşa voi face. Acest punct este pentru a te ajuta să intri în atmosferă; înseamnă că orice se poate întâmpla.

Frumos discurs, Grey.

Se lasă pe spate — copleşită, presupun.

— Mă urmăreşti? o întreb, încet.

Chelnerul îşi face discret apariţia şi‑l las să strângă masa.

— Mai vrei nişte vin? o întreb.

— Am de condus.

Bun răspuns.

— Atunci apă?

Dă din cap.

— Plată sau minerală?

— Minerală, te rog.

Chelnerul iese cu farfuriile noastre.

— Eşti foarte tăcută, îi şoptesc.

De‑abia a scos o vorbă.

— Tu eşti foarte vorbăreţ, ripostează ea.

Din nou corect, domnişoară Steele.

Acum următorul punct de pe lista ei: clauza numărul 15. Inspir adânc.

— Disciplinarea. Este o graniţă foarte fină între plăcere şi durere, Anastasia. Sunt faţetele aceleiaşi monede, una nu există fără cealaltă.

Îţi pot arăta cât de plăcută poate fi durerea. Nu mă crezi acum, dar trebuie să ai încredere. O să te doară, dar nu va fi ceva ce nu poţi suporta.

M‑am săturat să tot spun asta.

— Totul se reduce la încredere. Ai încredere în mine, Ana?

— Da, am, spune ea imediat.

Răspunsul ei mă ia complet prin surprindere.