"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » 🏁 „50 de umbre ale lui Grey: Versiunea lui Christian” de E.L. James🏁

Add to favorite 🏁 „50 de umbre ale lui Grey: Versiunea lui Christian” de E.L. James🏁

Christian versiune Această umbre desfășoară secretele descoperă cititorii povestea trecutul măsură controlului vulnerabilității dorinței temele explorând traumele alegerile influențează Anastasia

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Din nou.

I‑am câştigat deja încrederea?

— Atunci, restul sunt doar amănunte.

Mă umflu în pene.

— Amănunte importante.

Are dreptate. Concentrează‑te, Grey.

Bine, hai să vorbim despre ele.

Chelnerul intră cu antreurile.

— Sper că‑ţi place peştele, spun, după ce mâncarea ne e servită.

Codul negru arată delicios. Ana ia o înghiţitură.

254 Grey

E L James 255

În sfârşit, mănâncă!

— Regulile, continui eu. Să vorbim despre ele. Mâncarea e o problemă?

— Da.

— Pot să reformulez şi să spun că vei mânca de cel puţin trei ori pe zi?

— Nu.

Îmi înăbuş un oftat de enervare şi insist.

— Trebuie să mă asigur că nu suferi de foame.

Se încruntă.

— Va trebui să ai încredere în mine.

— Ah, touché, domnişoară Steele, mormăi mai mult pentru mine.

Astea sunt nişte bătălii pe care n‑am cum să le câştig.

— Cedez la mâncare şi la somn.

Uşurată, îmi oferă un zâmbet mic.

— De ce nu mă pot uita la tine? mă întreabă.

— E o chestie între dominator şi supusă. O să te obişnuieşti.

Se încruntă din nou, dar de data asta pare întristată.

— De ce nu te pot atinge? mă întreabă.

— Pentru că n‑ai voie.

Închide‑i gura, Grey.

Din cauza doamnei Robinson?

Poftim?

De ce crezi asta? Crezi că m‑a traumatizat?

Dă uşor din cap.

— Nu, Anastasia. Nu ea e motivul. În plus, doamna Robinson n‑ar accepta asemenea tâmpenii din partea mea.

— Deci n‑are legătură cu ea, spune Ana, nedumerită.

— Nu.

Nu suport să fiu atins. Şi, iubito, chiar nu vrei să afli de ce.

Şi nici nu vreau să te masturbezi, adaug eu.

— Sunt curioasă să ştiu de ce.

— Pentru că vreau să te satisfac eu.

De fapt, vreau chiar acum. I‑aş trage‑o chiar aici să văd dacă

poate să‑şi ţină gura. Să nu scoată un sunet, ştiind că ne pot auzi angajaţii hotelului sau clienţii. În definitiv, de‑asta am rezervat sepa‑

reul ăsta.

Deschide gura să spună ceva, dar se răzgândeşte şi mai ia o îmbucătură din mâncarea aproape neatinsă.

— Te‑am făcut să te gândeşti la multe, nu‑i aşa? îi zic, împătu‑

rind foaia de hârtie şi punând‑o la loc în buzunarul interior.

— Da.

— Vrei să vorbim acum şi despre limitele flexibile?

Are sens