La naiba.
O prind de mâini înainte să apuce să mă atingă şi mă răsucesc astfel încât aterizează pe pat, sub mine, şi îi întind braţele deasupra capului. O întorc cu faţa la mine, o sărut, cu forţă, în timp ce limba mea o caută pe a ei. Ca răspuns, îşi ridică trupul şi mă sărută la fel de intens.
Ah, Ana. Ce îmi faci tu mie.
O simt nerăbdătoare, dorindu‑şi mai mult, şi atunci mă opresc şi mă uit fix la ea. E momentul să aplic planul de rezervă.
— Ai încredere în mine? o întreb, când deschide ochii.
Ana dă din cap entuziastă. Scot cravata din buzunarul din spate al pantalonilor şi i‑o arăt, apoi mă aşez lângă ea şi, apucând‑o de ambele încheieturi, o leg de una dintre barele de fier de la capul patului.
Se zbate dedesubtul meu, trăgând de noduri, dar e legată cum trebuie. Nu are cum să scape.
— Aşa e mai bine.
Zâmbesc mulţumit pentru că am adus‑o unde mi‑am dorit.
Acum trebuie s‑o dezbrac.
Îi iau piciorul drept şi încep să‑i dezleg şireturile.
— Nu, murmură ea jenată, încercând să‑şi retragă piciorul, şi ştiu că face asta fiindcă a alergat şi nu vrea să‑i scot pantofii.
Oare crede că puţină transpiraţie o să‑mi taie cheful?
Draga de ea!
— Dacă te zbaţi, te leg şi de picioare. Şi dacă scoţi vreun sunet, Anastasia, îţi pun căluş. Stai liniştită. Katherine e probabil la uşă şi ne ascultă.
Se opreşte. Şi ştiu că instinctele mele nu dau greş. Îşi face griji din cauza picioarelor. Când o să priceapă că nimic din toate astea nu mă deranjează?
Îi scot repede pantofii, şosetele şi pantalonii de trening. Apoi o întorc, ca să stea întinsă pe cearşafuri, şi nu pe cuvertura delicată, croşetată. O să facem vraişte totul pe‑aici.
Nu‑ţi mai muşca buza aia nenorocită.
Îmi trec degetul mare peste gura ei, ca un avertisment lasciv. Îşi rotunjeşte buzele în forma unui sărut, făcându‑mă să zâmbesc. E o fiinţă frumoasă şi senzuală.
Acum că am adus‑o unde am dorit, îmi scot pantofii şi şose‑
tele, îmi desfac nasturele de sus al pantalonilor şi‑mi dau jos cămaşa.
Nu‑şi ia ochii de la mine.
— Cred că ai văzut prea multe.
Vreau s‑o las să ghicească, să nu ştie ce urmează. Va fi un festin carnal. N‑am mai legat‑o la ochi până acum, aşa că asta va face parte din antrenament.
Dacă spune da…
Mă aşez lângă ea din nou, o apuc de marginea tricoului şi i‑l ridic. Dar nu i‑l scot, ci i‑l las rulat peste ochi: o bandă eficientă.
Arată fantastic, aşa, întinsă şi legată.
— Mmm, e din ce în ce mai bine. Mă duc să aduc ceva de băut, şoptesc şi o sărut.
Geme când mă dau jos din pat. Ies din cameră, lăsând uşa între‑
deschisă şi mă duc în living ca să iau sticla de vin.
De pe canapea, Kavanagh îşi ridică privirea din carte, cu sprân‑
cenele arcuite a mirare. Nu‑mi spune că n‑ai mai văzut în viaţa ta un bărbat fără cămaşă, Kavanagh, că nu te cred.
— Kate, unde găsesc nişte pahare, gheaţă şi un tirbuşon? o întreb, ignorându‑i expresia scandalizată.
— Ăă. În bucătărie. Ţi le‑aduc eu. Unde e Ana?
Ah, e îngrijorată pentru prietena ei. Bravo.
— E puţin ocupată în acest moment, dar vrea ceva de băut.
Iau sticla de Chardonnay.
— Ah, înţeleg, spune Kavanagh, iar eu o urmez în bucătărie, unde îmi arată câteva pahare de pe masă.
206 Grey
E L James 207
