— Nu la masă.

— Ţi‑e scârbă?

— Cam aşa ceva.

— N‑ai mâncat prea mult.

— Am mâncat destul.

Deja m‑am plictisit.

— Trei scoici, patru guri de peşte şi o tijă de sparanghel, cartofi nu, alune nu, măsline nu, şi n‑ai mâncat toată ziua. Ziceai că pot avea încredere în tine.

Face ochii mari.

Da. Ţi‑am numărat îmbucăturile, Ana.

— Christian, te rog, nu am zilnic discuţii de genul ăsta.

— Trebuie să fii în formă şi sănătoasă, Anastasia.

Tonul meu e cât se poate de hotărât.

— Ştiu.

— Şi în momentul ăsta am chef să dau jos rochia aia de pe tine.

— Nu cred că‑i o idee bună, şopteşte ea. N‑am mâncat desert.

— Vrei desert?

Când n‑ai mâncat nici felul principal?

— Da.

— Tu ai putea fi desertul.

— Nu cred că sunt atât de dulce.

256 Grey

E L James 257

— Anastasia, eşti delicioasă. Ştiu eu.

— Christian. Tu foloseşti sexul ca pe o armă. Chiar nu e corect.

Se uită în jos, iar vocea ei are o notă melancolică. Îşi ridică din nou privirea, fixându‑mă intens cu ochii ei albaştri, tulburători şi…

excitanţi.

— Ai dreptate, aşa fac, recunosc eu. În viaţă te foloseşti de ce ai la îndemână. Asta nu schimbă cu nimic cât de mult te doresc. Aici.

Acum.

Şi am putea să ne‑o tragem chiar aici, chiar acum. Ştiu că vrei, Ana. Îţi aud respiraţia întretăiată.

— Aş vrea să încerc ceva.

Chiar vreau să văd cât de tăcută poate fi şi dacă o poate face chiar aici, în ciuda temerii că am putea fi descoperiţi.

Ridică din nou din sprânceană; e confuză.

— Dac‑ai fi supusa mea, n‑ar trebui să te gândeşti prea mult la asta. Ar fi uşor. Toate acele decizii — toate acele procese de gândire din spatele lor. „E bine să fac asta? Aici? Acum?“ N‑ar trebui să‑ţi faci griji pentru nimic. Asta ar fi treaba mea, dacă aş fi dominatorul tău. Şi ştiu că, în acest moment, mă doreşti, Anastasia.

Îşi aruncă părul peste umăr şi se încruntă şi mai tare, lingându‑şi apoi buzele.

O, da. Mă doreşte.

— Îmi dau seama de asta pentru că trupul tău te dă de gol.

Strângi din coapse şi de‑abia mai răsufli.

— Cum ţi‑ai dat seama ce fac cu coapsele? mă întreabă şi pare şocată.

— Am simţit faţa de masă mişcându‑se, în plus e o concluzie la care am ajuns după ani întregi de experienţă. Am dreptate, nu‑i aşa?

Tace pentru o clipă şi se uită în altă parte.

— Nu mi‑am terminat codul, spune ea, înroşindu‑se.

— Alegi un peşte rece în loc să m‑alegi pe mine?

Privirile ni se întâlnesc, iar ea are ochii mari, cu pupilele negre şi dilatate.

— Credeam că vrei să termin ce am în farfurie.

— În acest moment, domnişoară, nu mă interesează deloc dacă

mănânci sau nu.

— Christian. Nu lupţi corect.

— Ştiu. Niciodată n‑am făcut‑o.

Ne uităm unul la altul ca într‑un război al voinţelor, amândoi simţind tensiunea sexuală dintre noi.

Te rog, vrei să faci cum ţi se spune? O implor din priviri. Dar în ochi are o sclipire senzuală de rebeliune şi un zâmbet i se iveşte pe buze. Încă se uită în ochii mei, mai ia o tijă de sparanghel şi se muşcă