De la: Anastasia SteeleDespre: noul tău computer (împrumutat) Data: 23 mai 2011, 08:20
Către: Christian Grey
Am dormit foarte bine, mulţumesc — dintr‑un motiv foarte ciudat — Domnule.
Înţeleg că acest computer mi‑a fost dat cu împrumut, deci nu este al meu.
Ana
„Domnule“ e scris cu D mare ; fata a citit şi s‑a documentat cât a putut. Şi încă mai vorbeşte cu mine. Zâmbesc ca prostul în timp ce recitesc e‑mailul. Astea sunt veşti bune. Deşi tot în e‑mailul ăsta îmi spune că nu vrea computerul.
Drept să spun, asta mă cam enervează.
Clatin din cap, amuzat.
De la: Christian Grey
Despre: noul tău computer (împrumutat) Data: 23 mai 2011, 08:22
Către: Anastasia Steele
Computerul v‑a fost dat cu împrumut. Pe o perioadă nedetermi‑
nată, domnişoară Steele.
Din tonul dumneavoastră, remarc că v‑aţi documentat, aşa cum v‑am sfătuit.
Până acum aveţi vreo întrebare?
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
190 Grey
E L James 191
I‑l trimit. Cât timp va trece până‑mi va răspunde? Mă întorc la cititul e‑mailului ca să‑mi treacă vremea cât aştept răspunsul ei. E un raport executiv de la Fred, şeful diviziei de telecomunicaţii, referitor la progresele făcute privind tableta noastră care se încarcă prin inter‑
mediul panoului solar — un proiect la care ţin. Este ambiţios, dar puţine dintre proiectele mele contează mai mult decât asta şi sunt foarte entuziasmat. Sunt absolut hotărât să duc tehnologia accesibilă
din lumea civilizată în lumea a treia.
Din nou un sunet de avertizare dinspre computerul meu.
Un alt e‑mail de la domnişoara Steele.
De la: Anastasia Steele
Despre: Minţi iscoditoare
Data: 23 mai 2011, 08:25
Către: Christian Grey
Am multe întrebări, dar nu sunt potrivite pentru o discuţie pe e‑mail, şi unii dintre noi trebuie să mai şi muncească pentru a trăi.
Nu vreau şi nici nu am nevoie de acest computer pe o perioadă
nedeterminată.
Pe curând, o zi bună. Domnule.
Ana
Tonul e‑mailului ei mă face să zâmbesc, dar se pare c‑a plecat la muncă, deci asta s‑ar putea să fie ultimul pentru o vreme. Refuzul ei de a accepta nenorocitul ăla de computer este enervant. Dar cred că asta îmi demonstrează că nu este materialistă. Nu vrea să fie o întreţinută — şi e ceva rar printre femeile pe care le‑am cunoscut… totuşi, Leila era la fel.
— Domnule, nu merit această rochie frumoasă.
— Ba da. Ia‑o. Şi să nu mai aud nicio vorbă despre asta. Ai înţeles?
— Da, stăpâne.
— Bine. Şi croiala ţi se potriveşte.
Ah, Leila. Era o supusă bună, dar s‑a ataşat prea tare de mine şi eu eram bărbatul nepotrivit. Din fericire, chestia asta n‑a ţinut prea mult. Acum s‑a măritat şi e fericită. Îmi reîndrept atenţia către e‑mailul Anei şi‑l recitesc.
„Unii dintre noi trebuie să mai şi muncească pentru a trăi.“
