La naiba, aşa sper.
Încă e zi când ajungem la ea acasă, dar soarele se lasă la orizont şi îşi aruncă lumina roz‑perlată asupra muntelui St. Helen. Ana şi Kate locuiesc într‑o zonă pitorească, o zonă cu o privelişte fantastică.
— Vrei să intri? mă întreabă, după ce opresc motorul.
— Nu. Am de lucru.
Ştiu că dacă îi accept invitaţia trec o graniţă pe care încă nu sunt pregătit s‑o trec. Nu sunt făcut să fiu tandru şi apropiat — şi nu vreau să‑i dau speranţe false în legătură cu relaţia pe care o va avea cu mine.
Se supără şi se uită bosumflată în altă parte.
Nu vrea să plec.
E o umilinţă. Mă întind, îi apuc mâna şi‑i sărut degetele, sperând să‑i alung puţin supărarea.
— Mulţumesc pentru weekendul ăsta, Anastasia. A fost…
minunat.
Îşi întoarce către mine ochii strălucitori.
— Pe miercuri? continui eu. Te iau de la muncă, de unde eşti?
— Pe miercuri, zice ea, iar speranţa din vocea ei mă derutează.
La naiba. Asta nu e o întâlnire.
Îi sărut mâna din nou şi cobor din maşină ca să‑i deschid portiera. Trebuie să plec de aici înainte să fac ceva ce voi regreta.
Când se dă jos din maşină, se luminează, nu mai seamănă cu cea care era acum câteva clipe. Merge până la uşa de la intrare, dar, înainte de a urca treptele, se întoarce brusc.
— Ah, apropo, am chiloţii tăi pe mine, spune ea, triumfătoare şi se trage de elasticul lenjeriei pe care văd scrise cuvintele „Polo“ şi „Ralph“.
Mi‑a furat lenjeria intimă!
Sunt uluit. Şi, într‑o secundă, nu vreau altceva decât s‑o văd îmbrăcată în boxerii mei… şi nimic mai mult.
Îşi lasă capul pe spate şi intră în casă, lăsându‑mă pe trotuar, uitându‑mă după ea ca un prost.
Clatin din cap şi mă urc în maşină, iar când pornesc motorul nu‑mi pot stăpâni un rânjet imens.
Sper să accepte.
După ce termin ce am de făcut, iau o înghiţitură de Sancerre, băutură pe care room‑service‑ul mi‑a trimis‑o prin intermediul 184 Grey
E L James 185
femeii cu ochi negri. Să citesc atâtea e‑mailuri şi să răspund la ele mi‑a distras atenţia de la gândurile dedicate Anastasiei. Iar acum mă simt obosit, într‑un fel foarte plăcut. Să fie oare cele cinci ore de muncă? Sau toată activitatea sexuală de azi‑noapte şi de azi‑dimi‑
neaţă? Imagini cu minunata domnişoară Steele îmi invadează gându‑
rile: în Charlie Tango, la mine în pat, la mine în cadă, dansând la mine în bucătărie. Şi când mă gândesc că totul a început aici vineri…
iar acum se hotărăşte dacă să‑mi accepte sau nu propunerea.
Oare a citit contractul? Îşi face oare temele?
Îmi verific încă o dată telefonul să văd dacă nu mi‑a scris sau dacă nu m‑a sunat, dar, desigur, n‑a făcut‑o.
Va fi oare de acord?
Aşa sper…
Andrea mi‑a trimis noua adresă de e‑mail a Anei şi m‑a asigurat că laptopul va ajunge mâine‑dimineaţă. Cu asta în cap, scriu un e‑mail.
De la: Christian Grey
Despre: Noul tău computer
Data: 22 mai 2011, 23:15
Către: Anastasia Steele
Dragă domnişoară Steele,
Sper că ai dormit bine. Sper că foloseşti laptopul ăsta aşa cum trebuie, după cum am discutat.
De‑abia aştept cina de miercuri.
