— Ce muzică e asta? spune ea, cu glasul răguşit.

— Vil a‑Lobos, o arie din Bachianas Brasileiras. Frumoasă, nu‑i aşa?

— Da, zice ea, privind fix masa pusă.

Scot salata Caesar din frigider, o pun pe masă între cele două

şervete şi o întreb dacă‑i place.

— Da, sigur, mulţumesc.

Îmi zâmbeşte.

Scot sticla de Chablis din frigiderul pentru băuturi şi simt că

nu‑şi ia ochii de la mine. Nu ştiam că pot avea şi talente casnice.

— La ce te gândeşti? o întreb.

— Te priveam pur şi simplu cum te mişti.

— Şi? întreb, surprins pentru o clipă.

— Eşti plin de graţie, spune ea încet, înroşindu‑se în obraji.

— Vai, mulţumesc, domnişoară Steele.

Mă aşez lângă ea, neştiind cum să reacţionez la acest compli‑

ment drăguţ. Nimeni nu mi‑a mai spus că sunt graţios.

— Chablis?

— Te rog.

— Ia‑ţi salată. Spune‑mi — ce metodă ai ales?

— Pilula anticoncepţională, spune ea.

— Şi o să ţii minte s‑o iei regulat, la ora exactă, în fiecare zi?

Se înroşeşte, surprinsă.

— Sunt sigură că‑mi vei reaminti tu, spune ea sarcastică, lucru pe care prefer să nu‑l bag în seamă.

Trebuia să alegi injecţia.

— O să‑mi setez alarma. Mănâncă.

Ia o îmbucătură, şi încă una… şi încă una. Mănâncă!

— Deci pot să pun salata Caesar pe listă pentru doamna Jones?

întreb eu.

— Credeam că eu voi găti.

— Da. Tu vei găti.

Termină de mâncat înaintea mea. Cred că murea de foame.

— Nerăbdătoare ca de obicei, domnişoară Steele?

— Da, zice ea, aruncându‑mi o privire timidă pe sub gene.

La naiba. Asta e.

Atracţia.

De parc‑aş fi fermecat, mă ridic şi o trag la mine în braţe.

— Vrei să faci asta? şoptesc, practic implorând‑o să spună da.

372 Grey

E L James 373

— N‑am semnat nimic deocamdată.

— Ştiu — dar zilele astea încalc toate regulile.

— O să mă loveşti?

— Da, dar nu ca să te doară. Acum nu vreau să te pedepsesc.

Dacă m‑ai fi prins aseară, atunci ar fi fost cu totul altă poveste.

Se uită la mine şocată.

Ah, iubito.

— Să nu laşi pe nimeni să te facă să te răzgândeşti, Anastasia.

Oamenii ca mine fac asta pentru că ne place să provocăm sau să ni se provoace durere. E foarte simplu. Ţie nu, aşa că m‑am gândit foarte mult ieri la asta.

O iau în braţe şi simt că mi se întăreşte.

— Şi‑ai ajuns la vreo concluzie? şopteşte.