— Nu.

O iau de mână şi ne ducem la etaj, în viitorul ei dormitor.

Dr. Greene are o privire din aceea mioapă şi pătrunzătoare, care mă face să mă simt un pic stânjenit.

— Domnule Grey, spune ea, strângându‑mi mâna ferm.

— Mulţumesc că aţi venit, deşi v‑am anunţat în ultima clipă.

Îi zâmbesc cât pot eu de frumos.

— Mulţumesc că m‑aţi chemat, domnule Grey. Domnişoară

Steele, zice ea politicos şi‑mi dau seama că încearcă să evalueze natura relaţiei noastre.

Cu siguranţă crede c‑ar trebui să‑mi răsucesc mustaţa ca un personaj negativ din filmele mute. Se întoarce şi‑mi spune din priviri să ies din cameră.

Bine.

— Voi fi jos, zic eu.

Deşi tare mi‑ar plăcea să văd ce se întâmplă aici. Cred că doamna doctor ar avea o reacţie adorabilă dacă i‑aş cere aşa ceva. Zâmbesc la acest gând şi plec jos, în living.

Acum, când Ana nu mai e cu mine, iar sunt neliniştit. Ca să

mă calmez aşez două şervete de masă pe blatul din bucătărie. Este a doua oară când fac asta şi prima dată a fost tot pentru Ana.

Devii sentimental, Grey.

Aleg un Chablis pe care să‑l bem la prânz — unul dintre puţi‑

nele vinuri Chardonnay care‑mi plac — şi când termin, mă aşez pe canapea şi răsfoiesc paginile de sport ale ziarului. Dau muzica mai tare în iPod, sperând că muzica mă va ajuta să mă concentrez la scorul de aseară al meciului dintre Mariners şi Yankees, nu la ce fac sus Ana şi dr. Greene.

Într‑un sfârşit le aud paşii pe culoar şi ridic privirea când intră.

— Aţi terminat? întreb şi dau muzica mai încet.

— Da, domnule Grey. Aveţi grijă de ea; e o tânără frumoasă şi deşteaptă.

Ce i‑o fi spus Ana?

— Aşa intenţionez să fac, zic eu, aruncându‑i Anei o privire confuză.

Ea clipeşte derutată. Bine. Înseamnă că nu i‑a spus nimic.

— O să vă trimit factura, zice dr. Greene. La revedere şi baftă

multă, Ana.

370 Grey

E L James 371

Zâmbeşte cald şi ne strângem mâna.

Taylor o conduce la lift şi închide atent uşile holului în urma sa.

— Cum a fost? întreb eu, un pic contrariat de ceea ce a spus dr.

Greene.

— Mulţumesc, bine, răspunde Ana. A zis că trebuie să mă abţin de la orice fel de activitate sexuală timp de patru săptămâni.

Ce mama dracului? Mă holbez la ea şocat.

Expresia serioasă a Anei se transformă într‑una triumfătoare.

— Te‑am păcălit!

Bine jucat, domnişoară Steele.

Când mijesc ochii, zâmbetul i se evaporă.

— Te‑am păcălit!

Nu pot să nu rânjesc. O apuc de talie, o trag lângă mine şi simt cum întreg trupul meu o doreşte.

— Eşti incorigibilă, domnişoară Steele.

Îmi trec mânile prin părul ei şi o sărut prelung, întrebându‑mă

dacă nu cumva ar trebui să i‑o trag pe blatul de bucătărie, ca învăţă‑

tură de minte.

Toate la timpul lor, Grey.

— Oricât de mult aş vrea să profit de tine aici şi acum, trebuie să

mănânci, şi eu la fel. N‑am chef să leşini mai târziu, şoptesc.

— Doar pentru asta mă vrei — pentru trupul meu? întreabă.

— Pentru trup şi pentru gura ta obraznică.

O mai sărut o dată, gândindu‑mă la ce urmează… O sărut şi mai apăsat şi dorinţa îmi cuprinde tot corpul. O doresc pe femeia asta.

Înainte să i‑o trag aici, pe podea, îi dau drumul şi amândoi avem răsuflarea întretăiată.