Consimte Supusa să fie legată la ochi?
Consimte Supusa să fie legată la gură cu un căluş?
— Am vorbit despre suspendare. Şi e în regulă dacă vrei s‑o treci la limite dure. Ia şi mult timp, iar eu te am doar pentru perioade scurte de timp. Altceva?
— Nu râde de mine, dar ce e bara depărtătoare?
— Promit să nu râd. Mi‑am cerut scuze de două ori.
Pentru numele lui Dumnezeu.
— Nu mă pune să‑mi mai cer încă o dată.
Tonul meu e mai tăios decât intenţionam să fie, iar ea se înde‑
părtează de mine.
La naiba.
N‑o băga în seamă, Grey. N‑o băga în seamă.
— Este o bară cu cătuşe pentru glezne şi/sau încheieturi. E distractiv.
— Bine. Acum, despre căluş. Aş intra în panică dacă n‑aş putea respira.
— Eu aş intra în panică dacă nu ai putea respira. Nu vreau să te sufoc.
Jocurile cu sufocare nu sunt pe gustul meu.
— Şi cum pot folosi cuvintele de siguranţă dacă am căluş în gură? vrea ea să ştie.
— Mai întâi de toate, sper să nu fii nevoită să le foloseşti. Dar dacă ai căluş, ne vom face semne cu mâinile.
— Nu ştiu ce să zic despre căluş.
— Bine. O să ţin minte.
Mă studiază preţ de un moment de parcă ar încerca să dezlege enigma sfinxului.
— Îţi place să‑ţi legi supusele ca să nu te poată atinge? întreabă
ea.
— E unul dintre motive.
— De‑asta mi‑ai legat mâinile?
— Da.
— Nu‑ţi place să vorbeşti despre asta, spune ea.
— Nu, nu‑mi place.
N‑o să deschid subiectul ăsta cu tine, Ana. Las‑o baltă.
— Mai vrei ceva de băut? o întreb. Îţi dă curaj şi trebuie să aflu ce părere ai despre durere.
Îi umplu din nou ceaşca, iar ea soarbe din ea, cu ochii larg deschişi şi neliniştiţi.
— Deci care e atitudinea ta generală faţă de durere?
Nu spune nimic.
Îmi reprim un geamăt.
— Te muşti de buză.
Din fericire, se opreşte, dar acum a devenit gânditoare şi‑şi priveşte fix mâinile.
— Când erai copil ai fost pedepsită corporal? o întreb eu cu blândeţe.
— Nu.
— Deci nu ai niciun termen de comparaţie?
— Nu.
— Nu‑i aşa de rău pe cât crezi. În povestea asta imaginaţia îţi poate fi cel mai rău inamic.
