— N‑am mai putut să‑l suport pe Floubert niciun minut în plus.

Trebuia să fug cât mai puteam. Ah, ţi‑am cumpărat un cadou.

Apucă una dintre valize, o deschide pe hol şi începe să răsco‑

lească prin ea.

— Ah!

Îmi oferă o cutie grea şi pătrată.

— Deschide‑o, mă grăbeşte ea, zâmbind.

E o forţă de neoprit.

Deschid cutia cu precauţie şi descopăr un glob cu zăpadă artifi‑

cială care are înăuntru un mic pian negru de concert plin de sclipici.

Este cel mai mare kitsch pe care l‑am văzut vreodată.

— E o cutie muzicală. Uite…

Mi‑o smulge din mână, o scutură bine şi învârte o cheiţă de pe fundul cutiei. O versiune veselă a Marseillezei se aude dintr‑un nor de sclipici colorat.

Ce să fac eu cu aşa ceva? Izbucnesc în râs, pentru că e atât de caracteristic pentru Mia.

— E minunată, Mia. Mulţumesc.

O îmbrăţişez şi ea face la fel.

— Ştiam că te va face să râzi.

Are dreptate. Mă cunoaşte bine.

— Acum povesteşte‑mi despre fata asta, zice ea.

Dar ne întrerupem amândoi când pe uşă dă buzna mama, ceea ce‑mi oferă o portiţă de scăpare cât timp ele două se îmbrăţişează.

— Îmi pare tare rău că n‑am venit să te întâmpin, draga mea, spune Grace. Am fost de gardă. Mi se pare c‑ai mai crescut. Christian, poţi să‑i duci tu sus bagajele Miei? Te ajută şi Gretchen.

358 Grey

E L James 359

Serios?

Acum sunt şi cărăuş?

— Da, mamă.

Îmi dau ochii peste cap. N‑am nevoie de zâmbetul tâmp al lui Gretchen.

După ce termin, le spun că am o întâlnire cu antrenorul meu personal.

— Mă întorc diseară.

Le sărut repede pe amândouă şi plec înainte să fiu potopit cu şi mai multe întrebări despre Ana.

Bastille, antrenorul meu, mă pune la muncă. Azi facem kickbo‑

xing la sală la el.

— Te‑ai înmuiat la Portland, băiete.

Îmi zâmbeşte după ce mă trânteşte la podea cu o lovitură seri‑

oasă de picior. Bastille face parte dintre antrenorii duri, ceea ce‑mi convine de minune.

Mă ridic cu greu în picioare. Vreau să‑l dobor şi eu. Dar are dreptate — mă bate măr azi, iar eu n‑am nicio soluţie.

Când terminăm, mă întreabă:

— Ce e cu tine? Te gândeşti la altceva, frate.

— La viaţă‑n general. Ştii tu, îi răspund, încercând să par indiferent.

— Sigur. Stai la Seattle săptămâna asta?

— Mda.

— Bine. Te pun eu la loc pe picioare.

În timp ce mă întorc de la jogging îmi amintesc de cadoul de casă nouă pentru Ana. Îi scriu un mesaj lui Elliot.

Ce adresă au Ana şi Kate?

Vreau să le fac un cadou‑surpriză.

Îmi trimite adresa, iar eu o transmit mai departe către Andrea.

Ea îmi răspunde cât timp urc cu liftul până la apartament.

Am trimis şampania şi balonul. A.

Când intru, Taylor îmi întinde un pachet.

— A venit asta pentru dumneavoastră, domnule Grey.