Când îi redeschide, mă întreabă:
— Ai gustat vinul de la recepţie?
— Da. Era nasol.
Mă strâmb.
— Când l‑am băut, m‑am gândit la tine. De unde cunoşti atât de bine vinurile?
— Nu le cunosc, Anastasia, ştiu doar ce‑mi place.
Şi‑mi place de tine.
— Mai vrei?
Fac un semn către sticla de pe masă.
— Te rog.
Aduc şampania şi îi umplu ceşcuţa. Mă priveşte bănuitoare. Ştie că o umflu cu alcool.
— Locul ăsta e destul de gol. Sunteţi gata de mutare? o întreb eu, ca să‑i distrag atenţia.
— Aşa şi‑aşa.
— Lucrezi mâine?
— Da, e ultima mea zi la Clayton’s.
— Te‑aş ajuta cu mutarea, dar i‑am promis surorii mele c‑o aştept la aeroport. Mia vine de la Paris sâmbătă dimineaţă. Mă
întorc mâine la Seattle, dar am auzit că Elliot o să vă dea o mână
de ajutor.
— Da, Kate e foarte entuziasmată.
Mă surprinde faptul că Elliot este încă interesat de prietena Anei; nu aşa procedează de obicei.
— Da, Kate şi Elliot, cine s‑ar fi gândit?
Legătura lor complică lucrurile. Vocea mamei îmi răsună în cap:
„Adu‑o şi pe Anastasia“.
— Deci unde vei lucra în Seattle? o întreb.
— Am câteva interviuri pentru postul de stagiar.
— Şi când aveai de gând să‑mi spui asta?
— Ăă… îţi spun acum, zice ea.
— Unde? întreb, ascunzându‑mi iritarea.
— La câteva edituri.
— Asta vrei să faci, să lucrezi într‑o editură?
Ea dă din cap, dar tot nu‑mi spune nimic.
— Deci? insist eu.
— Deci ce?
— Nu fi încuiată, Anastasia. La ce edituri?
Mă gândesc rapid la toate editurile pe care le cunosc în Seattle.
Sunt patru… cred.
— Doar la cele mici, spune ea evaziv.
292 Grey
E L James 293
— De ce nu vrei să‑mi spui?
