Ah, nu e bine. O vrei ca supusă, Grey. Arată‑i ce înseamnă asta.
Din sertarul cu jucării scot unul dintre cablurile pe care le‑am cumpărat de la Clayton’s şi o pereche de foarfeci.
— Te plictisesc, nu‑i aşa, domnişoară Steele? o întreb, prefă‑
cându‑mă supărat.
Ea tresare speriată şi mă priveşte cu vinovăţie.
— Ridică‑te.
Se ridică încet în picioare.
— Eşti moartă de oboseală, nu‑i aşa?
Dă din cap cu un zâmbet timid.
Ah, iubito, te‑ai descurcat atât de bine.
— Revino‑ţi, domnişoară Steele. Încă nu m‑am săturat de tine.
Întinde mâinile în faţă, ca şi cum te‑ai ruga.
Se încruntă pentru un moment, dar îşi adună palmele laolaltă
şi întinde mâinile. Îi leg încheieturile cu cablul. Ochii îi sclipesc, pentru că‑şi aduce aminte.
— Ţi se pare cunoscut?
Îi zâmbesc şi‑mi trec degetul de‑a lungul cablului de plastic, verificând dacă n‑am strâns‑o prea tare.
— Am foarfeca aici.
I‑o arăt.
— Îl pot tăia într‑o clipă.
Pare că s‑a liniştit.
382 Grey
E L James 383
— Vino‑ncoace.
O iau de mâini şi o duc la patul cu baldachin.
— Vreau mai mult — mult mai mult, îi şoptesc, cât ea se uită
curioasă la pat. Dar o să termin repede. Eşti obosită. Rămâi aşa.
Se opreşte, prinzându‑se de stâlpul de lemn.
— Mai jos, îi comand.
Îşi coboară mâinile şi se apleacă.
— Aşa. Nu‑i da drumul. Dacă‑i dai drumul, te plesnesc. Pricepi?
— Da, domnule, spune ea.
— Bine.
O apuc de şolduri şi o ridic cu spatele la mine, cu fundul ei superb ridicat la dispoziţia mea.
— Nu‑i da drumul, Anastasia, o avertizez. O să ţi‑o trag tare de tot pe la spate. Prinde‑te de stâlp ca să te ţii. Pricepi?
— Da.
O plesnesc cu putere peste spate.
— Da, domnule, zice ea imediat.
— Desfă picioarele.
Îmi pun piciorul drept între picioarele ei, depărtându‑i‑le şi mai tare.
— E mai bine. După asta te las să dormi.
