"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » 🏁 „50 de umbre ale lui Grey: Versiunea lui Christian” de E.L. James🏁

Add to favorite 🏁 „50 de umbre ale lui Grey: Versiunea lui Christian” de E.L. James🏁

Christian versiune Această umbre desfășoară secretele descoperă cititorii povestea trecutul măsură controlului vulnerabilității dorinței temele explorând traumele alegerile influențează Anastasia

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Ochii îi strălucesc, pătrunzători.

— Cât de plictisitor pentru tine.

Am un ton sec.

Ea surâde, resemnată.

— E un căţeluş cuminte. Comandăm?

În timp ce mâncăm o supă de crabi, mă gândesc să n‑o mai ţin pe jar.

— O cheamă Anastasia, a studiat literatura la WSU şi‑am cunoscut‑o când a venit să‑mi ia un interviu pentru ziarul studen‑

ţesc. Anul ăsta am ţinut discursul de sfârşit de an.

— Practică stilul nostru de viaţă?

— Încă nu. Dar sunt optimist.

— Oau.

— Mda. A fugit până‑n Georgia să se gândească la asta.

— A bătut cale lungă.

— Ştiu.

Mă uit în farfuria cu supă, întrebându‑mă ce mai face Ana; doarme, singură… sper. Când îmi ridic privirea, observ că Elena mă

studiază. Cu mare atenţie.

476 Grey

E L James 477

— Nu te‑am mai văzut niciodată aşa, spune ea.

— Aşa cum?

— Eşti cu capul în nori. Nu eşti tu deloc.

— E atât de evident?

Ea aprobă din cap şi privirea i se îmblânzeşte.

— Pentru mine, da. Cred că ţi‑a întors lumea cu susul în jos.

Inspir adânc, dar ascund acest gest ridicându‑mi paharul la gură. Bună observaţie, doamnă Lincoln.

Zici? murmur eu după ce beau.

— Aşa cred, spune ea, uitându‑se în ochii mei.

— Este extrem de dezarmantă.

— Sunt sigură că este ceva nou. Şi pariez că te frămânţi cu gândul la ce face ea în Georgia, la ce se gândeşte. Te cunosc.

— Da. Vreau să ia decizia corectă.

— Ar trebui să te duci după ea.

— Poftim?

— Urcă‑te‑n avion.

— Pe bune?

— Dacă e nehotărâtă. Du‑te şi foloseşte‑ţi şarmul.

Zâmbesc ironic.

— Christian, mă ceartă ea, când îţi doreşti un lucru atât de mult, îl urmezi şi câştigi întotdeauna. Ştii bine asta. Eşti prea pesimist. Mă

înnebuneşti.

Oftez.

— Nu sunt sigur.

— Sărmana fată, cred că se plictiseşte de moarte acolo. Du‑te. O

să afli răspunsul. Dacă e nu, poţi merge mai departe, dacă e da, poţi profita de timpul petrecut cu ea.

— Se întoarce vineri.

— Trăieşte clipa, dragul meu.

— Zicea că‑i e dor de mine.

— Iată.

Are în ochi o sclipire de siguranţă.

— Mă mai gândesc. Mai vrei şampanie?

— Te rog, zice ea şi‑mi zâmbeşte cu nevinovăţie.

În timp ce mă întorc către Escala, mă gândesc la sfatul Elenei.

Are sens