— Da, domnule, spune el şi dispare la liftul de serviciu.
Ana apare câteva minute mai târziu în living. E strălucitoare, uluitoare ca întotdeauna… şi amuzată. Ce‑o să spună oare despre chiloţii dispăruţi?
— Bună, zice ea cu un surâs complice.
— Bună. Cum te simţi?
Zâmbeşte larg.
— Bine, mulţumesc. Tu?
Mimează nonşalanţa.
— Mă simt foarte bine, domnişoară Steele.
Aşteptarea mă chinuie şi sper că nu se vede pe faţa mea cât sunt de disperat.
— Frank? N‑aş fi crezut niciodată că eşti fan Sinatra, spune ea, aplecându‑şi capul într‑o parte şi uitându‑se curioasă la mine, în timp ce în cameră se aud acorduri din „Witchcraft“.
— Gusturi amestecate, domnişoară Steele.
388 Grey
E L James 389
Mă apropii de ea. Oare va ceda? Caut răspunsul în ochii ei albaştri şi scânteietori.
Întreabă‑mă unde‑ţi sunt chiloţii, iubito.
O mângâi pe obraz cu vârfurile degetelor. Ea se lasă în voia atin‑
gerii mele — iar eu sunt complet fascinat — de pielea ei, de expresia ei sfidătoare şi de muzică. O vreau în braţele mele.
— Dansează cu mine, şoptesc şi dau volumul mai tare până când vocea lui Frank ne înconjoară.
Ea îmi dă mâna. O iau de talie, îi apropii trupul minunat de mine şi începem să dansăm un foxtrot lent. Ea mă apucă de umăr, dar sunt pregătit pentru atingerea ei, şi împreună ne învârtim prin cameră, în timp ce chipul ei strălucitor luminează încăperea… şi pe mine. Îşi sincronizează paşii cu ai mei şi, când melodia ajunge la sfârşit, zâmbeşte şi respiră cu greutate.
Ca şi mine.
— Nu cunosc nicio vrăjitoare mai drăguţă decât tine.
O sărut nevinovat pe buze.
— Uite, asta ţi‑a adus un strop de culoare în obraji. Mulţumesc pentru dans. Acum mergem să faci cunoştinţă cu părinţii mei?
— Cu plăcere şi, da, de‑abia aştept să‑i cunosc, răspunde ea, îmbujorată şi adorabilă.
— Ai tot ce‑ţi trebuie?
— A, da, zice ea, încrezătoare.
— Eşti sigură?
Ea dă aprobator din cap, zâmbind cu subînţeles.
Doamne, ce tupeu are.
Rânjesc.
— Bine.
Nu‑mi pot ascunde încântarea.
— Dacă aşa vrei tu să joci, domnişoară Steele.
Îmi iau haina şi mergem către lift.
Nu încetează să mă surprindă, să mă impresioneze şi să mă
dezarmeze. Acum va trebui să stau la cină cu părinţii mei, ştiind că
iubita mea nu poartă chiloţi. De fapt chiar acum, în drum către lift, ştiu că nu are nimic pe sub rochie.
Se întoarce roata, Grey.
Nu zice nimic cât timp Taylor ne duce înspre nord pe I‑5.
Văd cu coada ochiului lacul Union; luna dispare în spatele unui nor, iar apa se întunecă, la fel ca şi dispoziţia mea. De ce‑o duc să‑mi cunoască părinţii? Dacă o vor întâlni, vor avea anumite aşteptări. La fel şi Ana.
