Se uită‑n ochii mei şi‑mi zâmbeşte timid.

— Credeam c‑o să‑ţi fac o surpriză… Dar ca întotdeauna, Anastasia, tu m‑ai surprins, venind aici. Nu vreau să te întrerup din programul pe care ţi l‑ai făcut cu mama ta. O să beau repede ceva şi apoi mă retrag. Am ceva de lucru.

Mă abţin cu greu să nu‑i sărut mâna. Nu ştiu ce i‑o fi spus mamei ei despre noi, dacă i‑o fi spus ceva.

— Christian, mă bucur să te cunosc, în sfârşit. Ana mi‑a vorbit cu mare drag despre tine, spune doamna Adams, cu un surâs fermecător.

— Serios?

Mă uit la Ana, care roşeşte.

Cu mare drag, nu?

Asta‑i o veste bună.

Chelnerul îmi aduce paharul cu gin tonic.

— Hendrick’s, domnule.

— Mulţumesc.

Le serveşte pe Ana şi pe mama ei cu câte un Cosmopolitan.

— Cât stai în Georgia, Christian? întreabă mama ei.

— Până vineri, doamnă Adams.

490 Grey

E L James 491

— Vrei să iei cina cu noi mâine‑seară? Şi, te rog, spune‑mi Carla.

— Aş fi încântat, Carla.

— Excelent, spune ea. Scuzaţi‑mă, trebuie să mă duc până la baie.

Visez sau tocmai s‑a întors de la toaletă?

Mă ridic în picioare când pleacă, apoi mă aşez la loc ca să înfrunt mânia domnişoarei Steele. O iau din nou de mână.

— Deci eşti supărată pe mine c‑am luat cina cu o veche prietenă.

Îi sărut fiecare deget în parte.

— Da.

Vorbeşte pe un ton tăios.

E geloasă?

— Relaţia noastră sexuală s‑a încheiat acum multă vreme, Anastasia.

Nu te vreau decât pe tine. Nu ţi‑ai dat seama de asta până acum?

— Cred despre ea că agresează sexual minori, Christian.

Mă cutremur, şocat.

— O judeci foarte aspru. N‑a fost aşa.

Îi dau drumul la mână, supărat.

— Ah, şi cum a fost, atunci? se răsteşte ea, scoţându‑şi în faţă

bărbia micuţă şi încăpăţânată.

Vorbeşte băutura în locul ei?

Ea continuă:

— A profitat de un puşti vulnerabil de cincisprezece ani. Dacă

ai fi fost o fată de cincisprezece ani şi doamna Robinson ar fi fost domnul Robinson şi te‑ar fi momit să‑ţi arate stilul de viaţă BDSM, ar fi fost în regulă? Dacă ar fi fost Mia, să spunem?

Ah, acum e de‑a dreptul ridicolă.

— Ana, n‑a fost deloc aşa.

Ochii îi sclipesc. Este foarte mânioasă. De ce? N‑are nimic de‑a face cu ea. Dar n‑am chef de o ceartă în toată puterea cuvântului aici, în bar. Cobor tonul.

— Mie nu mi s‑a părut aşa. Ea m‑a schimbat în bine. Era ceea ce‑mi trebuia.

Doamne, Dumnezeule, probabil c‑aş fi murit demult dacă n‑ar fi fost Elena. Încerc din răsputeri să nu‑mi pierd cumpătul.

Ridică din sprânceană.

— Nu‑nţeleg.

Închide‑i gura, Grey.

— Anastasia, mama ta se va‑ntoarce în curând. N‑am chef să vorbesc despre asta acum. Mai târziu, poate. Dacă nu mă vrei aici, să ştii că am un avion care mă aşteaptă la Hilton Head. Pot pleca.

Se panichează imediat.

— Nu — nu pleca. Te rog. Mă bucur mult c‑ai venit, adaugă ea repede.

Te bucuri? Puteai să mă păcăleşti.