— Doar încercam să te fac să înţelegi, zice ea. Sunt supărată că, imediat după ce‑am plecat, ai luat cina cu ea. Gândeşte‑te cum reac‑

ţionezi tu când mă apropii de José. José e un prieten bun. N‑am avut niciodată o relaţie sexuală cu el. Pe când tu cu ea…

— Eşti geloasă?

Cum pot s‑o fac să priceapă că Elena şi cu mine suntem prie‑

teni? Nu are de ce să fie geloasă.

Evident, domnişoara Steele e posesivă.

Şi peste un moment îmi dau seama că‑mi place asta.

— Da, şi supărată pentru ce ţi‑a făcut, continuă ea.

— Anastasia, m‑a ajutat. Asta e tot ce‑ţi spun. Iar în privinţa geloziei tale, pune‑te puţin în locul meu. N‑a trebuit să‑mi justific faptele în faţa nimănui timp de şapte ani. În faţa nimănui. Fac ce‑mi place, Anastasia. Îmi place independenţa mea. Nu m‑am dus să mă

văd cu doamna Robinson ca să te enervez pe tine. Am mers să mă

văd cu ea pentru că, din când în când, luăm cina împreună. E o prie‑

tenă şi o parteneră de afaceri.

Face ochii mari.

Ah. Nu i‑am spus asta?

De ce să‑i fi spus? Nu o priveşte.

492 Grey

E L James 493

— Da, suntem parteneri de afaceri. Relaţia sexuală dintre noi s‑a terminat. De ani întregi.

— De ce s‑a terminat relaţia voastră?

— A aflat soţul ei. Putem să vorbim despre asta altă dată —

într‑un loc mai ferit?

— Nu cred c‑o să mă convingi vreodată că nu are înclinaţii de pedofilie.

Ce mama dracului, Ana! Gata!

— Eu n‑o consider aşa. Niciodată n‑am considerat‑o. Gata, înce tează! mârâi eu.

— Ai iubit‑o?

Poftim?

— Ce mai faceţi voi doi?

Carla s‑a întors. Ana zâmbeşte forţat, iar mie mi se strânge stomacul.

— Bine, mamă.

Am iubit‑o pe Elena?

Iau o gură din paharul cu gin. Am idolatrizat‑o, cu siguranţă…

dar am iubit‑o oare? Ce întrebare caraghioasă. Nu ştiu nimic despre dragostea romantică. Adică despre inimioarele şi floricelele pe care şi le doreşte ea. Romanele de secol nouăsprezece pe care le‑a citit i‑au băgat numai prostii în cap.

M‑am săturat.

— Bine, doamnelor, vă las să vă continuaţi seara. Vă rog să

puneţi băuturile pe nota mea de plată, camera 612. Te sun dimineaţă, Anastasia. Pe mâine seară, Carla.

— Ah, e frumos să aud pe cineva care‑i spune pe numele întreg.

— Un nume frumos pentru o fată frumoasă.

Îi strâng mâna Carlei, cu un compliment sincer şi cu un zâmbet forţat.

Ana nu zice nimic, implorându‑mă din ochi, dar nu o bag în seamă. O sărut pe obraz.

— Pe mai târziu, iubito, îi şoptesc la ureche, apoi mă răsucesc şi mă retrag la mine în cameră.

Fata asta mă provoacă aşa cum n‑a mai făcut‑o nimeni altcineva.

Şi e supărată pe mine; poate că are SPM. Zicea că trebuie să‑i vină ciclul săptămâna asta.

Intru valvârtej în cameră, trântesc uşa şi ies direct pe balcon.

Afară e cald şi inspir adânc, trăgând în piept mirosul sărat şi pătrun‑

zător al râului. S‑a lăsat întunericul şi râul este negru ca tuşul; aşa e şi cerul… şi dispoziţia mea. Nici măcar n‑am apucat să discutăm despre faptul că mâine zburăm cu planorul. Îmi sprijin mâinile de balustrada balconului. Luminile de pe mal şi podul fac peisajul mai plăcut… dar nu‑mi schimbă dispoziţia.

De ce sunt nevoit să apăr o relaţie care a‑nceput când Ana era în clasa a patra? Nu‑i treaba ei deloc. Da, era o relaţie neconvenţională.

Dar asta‑i tot.

Îmi trec mâinile prin păr. Excursia asta nu merge deloc aşa cum mă aşteptam. Poate c‑a fost o greşeală să vin aici. Şi când mă gândesc că Elena a fost aceea care m‑a încurajat să vin până aici.

Îmi vibrează telefonul şi sper că‑i Ana. Dar e Ros.

— Da, mă răstesc eu.