Şi deocamdată nu ştiu dacă relaţia pe care aş vrea s‑o am cu Ana se va ridica la nivelul acestor aşteptări. Şi, ca să înrăutăţesc lucrurile şi mai tare, eu sunt acela care a pus totul în mişcare, atunci când am insistat s‑o cunoască pe Grace. Eu sunt singurul vinovat. Eu şi faptul că Elliott i‑o trage colegei ei de cameră.
Pe cine păcălesc eu aici? Dacă n‑aş fi vrut să‑mi cunoască părinţii, n‑ar fi acum aici. Doar că aş vrea să n‑am atâtea emoţii.
Mda. Asta‑i problema.
— Unde‑ai învăţat să dansezi? întreabă ea, întrerupându‑mi gândurile.
Ah, Ana. Nu cred că vrea să afle asta.
— Christian, apucă‑mă bine. Aşa. Cum trebuie. Drept. Unpas. Doi. Bravo. Ţine ritmul cu muzica. Sinatra e perfectpentru foxtrot.
Elena se simte în elementul ei.
— Da, doamnă.
— Chiar vrei să ştii? îi zic eu.
— Da, răspunde ea, dar din tonul ei se înţelege altceva.
Tu ai întrebat.
Oftez.
— Doamnei Robinson îi plăcea foarte mult să danseze.
— Se pare c‑a fost o profesoară foarte bună.
390 Grey
E L James 391
În tonul ei se simte o urmă de regret şi de admiraţie şovăitoare.
— A fost.
— Aşa. Din nou. Unu. Doi. Trei. Patru. Iubitule, ai învăţat.
Elena şi cu mine plutim pe la ea prin subsol.
— Din nou.
Râde, îşi dă capul pe spate şi arată ca o femeie care arejumătate din vârsta ei.
Ana dă din cap şi cercetează peisajul, fără îndoială născocind vreo teorie despre Elena. Sau poate se gândeşte că‑mi va cunoaşte părinţii. Aş vrea să ştiu la ce se gândeşte. Poate că are emoţii. Ca mine. N‑am dus niciodată o fată acasă la ei mei.
Când Ana începe să se foiască, îmi dau seama că e ceva ce‑o deranjează. Să fie oare ce‑am făcut noi astăzi?
— Nu mai face asta, îi zic, mai blând decât e cazul.
Se răsuceşte ca să mă privească, cu o expresie de nepătruns în întunericul serii.
— Ce să nu mai fac?
— Nu te mai gândi atât, Anastasia.
Indiferent la ce anume te gândeşti. Mă‑ntind, o iau de mână şi i‑o sărut.
— Am avut o după‑amiază minunată. Îţi mulţumesc.
Îmi zâmbeşte timid, arătându‑şi dinţii albi.
— De ce‑ai folosit un cablu? întreabă ea.
Pune întrebări despre ce s‑a întâmplat azi după‑amiază; asta‑i bine.
— E rapid, e simplu, iar tu ai simţit şi ai experimentat ceva diferit.
Ştiu că e un pic brutal, dar mie‑mi place asta când leg pe cineva.
Am un ton sec, dar încerc să şi glumesc puţin.
— E foarte bun să te ţină într‑un loc.
Privirea i se îndreaptă către Taylor, care stă pe locul din faţă.
Draga mea, nu‑ţi face griji în legătură cu Taylor. Ştie exact ce se întâmplă şi face asta de patru ani încoace.
— Totul face parte din lumea mea, Anastasia.
