— Doamne, Christian. Te‑am deranjat?

— Nu. Scuze. Ce s‑a întâmplat?

Calmează‑te, Grey.

— Voiam să‑ţi spun ce‑am discutat cu Marco. Dar dacă‑i un moment nepotrivit, te sun mâine‑dimineaţă.

— Nu, e‑n regulă.

Bate cineva la uşă.

— Stai puţin, Ros.

Deschid uşa, crezând că e Taylor sau vreo cameristă — dar e Ana, stând pe culoar, stânjenită şi frumoasă.

E aici.

Deschid uşa mai larg şi‑i fac semn să intre.

— Toate pachetele compensatorii au fost puse la punct? o întreb pe Ros, fără să‑mi iau ochii de la Ana.

— Da.

494 Grey

E L James 495

Ana intră în cameră privindu‑mă prudentă, cu buzele întredes‑

chise şi umede, cu ochii întunecaţi. Ce‑i asta? S‑a răzgândit? Cunosc privirea asta. E dorinţă. Mă doreşte. O doresc şi eu, mai ales după

cearta din bar.

Pentru ce altceva să fi venit?

— Şi costurile? o întreb pe Ros.

— Aproape două milioane.

Fluier printre dinţi.

— A fost o greşeală cam scumpă.

— GEH poate exploata divizia de fibră optică.

Are dreptate. Acesta era unul dintre obiectivele noastre.

— Şi Lucas? o întreb.

— A reacţionat foarte prost.

Deschid minibarul şi‑i fac semn Anei să se servească. O las acolo şi mă duc în dormitor.

— Ce‑a făcut?

— A făcut o criză de nervi.

Dau drumul la apă în cada uriaşă de marmură şi torn în ea ulei de baie aromatizat. Încap lejer şase oameni aici.

— Mare parte din bani sunt ai lui, îi amintesc lui Ros în timp ce verific temperatura apei. Şi beneficiază de preţul de răscumpărare a companiei. O poate lua din nou de la început.

Dau să ies, dar mă răzgândesc şi aprind toate lumănările aran‑

jate cu talent pe marginea căzii. Lumânări aprinse înseamnă „mai mult“, nu‑i aşa?

— În fine, ameninţă cu avocaţii, deşi nu înţeleg de ce. Noi ne‑am luat toate măsurile de siguranţă. Aud o apă curgând? întreabă Ros.

— Da, vreau să fac o baie.

— Ah. Vrei să te las?

— Nu. Altceva?

— Da, Fred vrea să discute cu tine.

— Serios?

— S‑a uitat pentru noile proiecte ale lui Barney.

Mă întorc în living, aflu detalii despre propunerile lui Barney de a îmbunătăţi designul tabletei şi o rog s‑o pună pe Andrea să‑mi trimită proiectele refăcute. Ana şi‑a luat o sticlă de suc de portocale.

— Ăsta‑i noul tău stil de management, să fii absent? întreabă

Ros.

Râd zgomotos, în special văzând ce şi‑a ales Ana să bea. Înţeleaptă

femeie. Apoi o anunţ pe Ros că nu mă întorc la birou până vineri.

— Chiar o să te răzgândeşti cu privire la Detroit?

— E aici un teren care mă interesează.

— Bill ştie asta? zice Ros pe un ton înţepat.

— Da, pune‑l să mă sune.

— Aşa fac. Te‑ai întâlnit în seara asta cu oamenii de la Savannah?