Nu‑i place să fie în centrul atenţiei.
Kavanagh se uită întrebător la Grace.
— Christian şi Mia au avut noroc, explică Grace. Au făcut o formă uşoară.
Ah, încetează, mamă.
— Deci, tată, ai văzut meciul celor de la Mariners?
În mod evident, Elliot încearcă să depăşească momentul, ceea ce‑mi doresc şi eu.
— Nu‑mi vine să cred că i‑au bătut pe Yankees, zice Carrick.
— Ai văzut meciul, şmechere? mă întreabă Elliot.
— Nu. Dar am citit cronica în ziar.
— Se descurcă bine de tot. Nouă victorii în ultimele unsprezece meciuri, asta‑mi dă speranţă.
Tata pare entuziasmat.
— Cu siguranţă au un sezon mai bun decât 2010, adaug eu.
— Gutierrez la centrul terenului a fost uimitor. Cum a prins mingea aia! Oau.
Elliot ridică mâiinile. Kavanagh se dă pe lângă el ca o nebună în călduri.
— Cum îţi place noul apartament, draga mea? o întreabă Grace pe Ana.
— N‑am stat acolo decât o noapte şi mai am lucruri de despa‑
chetat, dar îmi place că e central — şi e aproape de Pike Place şi de apă.
— Ah, înseamnă că eşti foarte aproape de Christian, remarcă
Grace.
Menajera mamei începe să strângă masa. Tot nu‑mi amintesc cum o cheamă. E elveţiancă sau austriacă sau ceva de genul ăsta şi nu încetează să‑mi zâmbească şi să‑mi facă ochi dulci.
398 Grey
E L James 399
— Ai fost la Paris, Ana? întreabă Mia.
— Nu, dar mi‑ar plăcea să merg.
— Noi ne‑am făcut luna de miere la Paris, spune mama.
Ea şi tata schimbă o privire peste masă pe care, sincer, prefer să
mă fac că n‑o văd. E clar că şi‑au făcut de cap la Paris.
— E un oraş minunat, în ciuda parizienilor. Christian, ar trebui s‑o duci pe Ana la Paris! exclamă Mia.
— Cred că Anastasia ar prefera Londra, parez eu sugestia ridi‑
colă a soră‑mii.
Îmi pun mâna pe genunchiul Anei, urc pe coapsă încetişor şi îi ridic rochia cu degetele. Vreau s‑o ating; s‑o pipăi acolo unde ar trebui să fie chiloţii. Penisul mi se întăreşte şi‑mi reprim un geamăt, foindu‑mă pe scaun.
Ea se smuceşte şi‑şi strânge picioarele, iar eu o prind cu mâna de coapsă.
Să nu‑ndrăzneşti!
Ana soarbe din vin, fără să‑şi ia ochii de pe menajera mamei, care serveşte antreurile.
— Dar ce‑au parizienii? Nu ţi‑au cântat în strună? o necăjeşte Elliot pe Mia.
— Ăă, nu, deloc. Iar Monsieur Floubert, căpcăunul pentru care am lucrat, era tiranic şi dominator.
Ana se îneacă.
—Anastasia, te simţi bine? o întreb şi‑mi iau mâna de pe coapsa ei.
Ea dă din cap, cu obrajii îmbujoraţi, iar eu o bat uşurel pe spate şi o mângâi pe păr. Tiranic şi dominator asupritor? Ăsta sunt eu?
Gândul acesta mă amuză. Mia mă aprobă din priviri pentru mani‑
