La naiba.

— M‑a abătut de pe panta autodistrugerii pe care o apucasem.

Am o voce gravă.

— E foarte greu să creşti într‑o familie perfectă când tu nu eşti perfect.

Inspiră adânc.

La naiba. Urăsc să vorbesc despre asta.

— Încă te mai iubeşte?

Nu!

— Nu cred, nu în felul acela. Îţi tot repet, asta s‑a întâmplat cu mult timp în urmă. E de domeniul trecutului. N‑aş putea schimba trecutul nici dacă aş vrea, dar nu vreau. M‑a salvat de mine însumi.

N‑am mai discutat asta cu nimeni niciodată. În afară de dr. Flynn, desigur. Şi singurul motiv pentru care vorbesc cu tine acum este pentru că vreau să ai încredere în mine.

504 Grey

E L James 505

— Dar am încredere în tine, spune ea, însă vreau să te cunosc mai bine şi de câte ori încerc să vorbesc cu tine, schimbi subiectul.

Sunt atât de multe lucruri pe care vreau să le aflu.

— Ah, pentru numele lui Dumnezeu, Anastasia. Ce anume vrei să ştii? Ce anume trebuie să fac?

Ea îşi priveşte fix mâinile.

— Încerc doar să înţeleg; eşti o enigmă pentru mine. Nu semeni cu nicio altă persoană pe care o cunosc. Mă bucur că‑mi spui ce‑mi doresc să ştiu.

Hotărâtă, îşi lipeşte trupul de al meu.

— Te rog să nu fii supărat pe mine, spune.

— Nu sunt supărat pe tine, Anastasia. Doar că nu sunt obişnuit cu genul ăsta de discuţii... cu interogatoriul ăsta. Le am doar cu dr.

Flynn şi cu…

La naiba.

— Cu ea? Cu doamna Robinson? Cu ea vorbeşti, zice Ana, pe un ton calm.

— Da, vorbesc.

— Despre ce anume?

Mă‑ntorc către ea atât de brusc, încât împroşc podeaua cu apă.

— Insişti, nu‑i aşa? Despre viaţă, despre univers — despre afaceri. Anastasia, doamna R. şi cu mine suntem cunoştinţe vechi.

Putem discuta despre orice.

— Şi despre mine? întreabă ea.

— Da.

— De ce vorbiţi despre mine? întreabă din nou, pe un ton ameninţător.

— N‑am mai întâlnit pe nimeni ca tine, Anastasia.

— Cum adică? Pe nimeni care n‑a semnat contractul cu ochii‑nchişi, fără să pună întrebări?

Clatin din cap. Nu.

— Am nevoie de sfaturi.

— Şi te bazezi pe sfaturile de la doamna Pedo? se răsteşte ea.

— Anastasia — gata, aproape că strig eu. Sau te pun imediat pe genunchi. Nu mă interesează deloc nici sexual, nici sentimental. E

o prietenă dragă şi un bun partener de afaceri. Asta‑i tot. Avem un trecut, o istorie comună, care mie mi‑a fost de folos, deşi i‑a distrus căsnicia — dar partea asta a relaţiei noastre s‑a terminat.

Îşi îndreaptă umerii.

— Şi părinţii tăi n‑au aflat niciodată?

— Nu, mârâi eu. Ţi‑am mai spus.

Mă priveşte cu prudenţă şi cred că‑şi dă seama că m‑a enervat la culme.

— Ai terminat? o întreb.

— Deocamdată.

Mulţumesc lui Dumnezeu. Nu minţea când zicea că are multe de spus. Dar nu discutăm deloc despre ce vreau eu să discutăm. Vreau să ştiu cum stau. Dacă înţelegerea noastră are vreo şansă.

Trăieşte clipa, Grey.

— Bine — acum e rândul meu. Nu mi‑ai răspuns la e‑mail.

Îşi dă părul după ureche, apoi scutură din cap.

— Voiam să răspund. Dar apoi m‑am trezit cu tine aici.

— Preferai să nu te trezeşti?