Ah, atingerea ei.
Şi mă pierd. În ea. În parfumul ei. Şi nu ştiu dacă e pentru că
sunt supărat sau încordat sau…
Daaa. Îmi dau drumul repede, pierzându‑mi controlul în momentul în care explodez înăuntrul ei.
Încremenesc. O umplu. O posed. Îi reamintesc că e a mea.
La naiba.
A fost…
Mă retrag şi mă aşez iar în genunchi.
— Să nu cumva să te masturbezi.
Am un glas răguşit şi fără suflu.
— Vreau să fii frustrată. Aşa‑ţi trebuie dacă nu vorbeşti cu mine şi dacă nu‑mi dai ce‑i al meu.
Ea dă din cap, întinsă toată sub mine, cu rochia adunată la nivelul taliei ca să văd că e umedă şi plină de dorinţă, că arată exact ca o zeiţă. Mă ridic, îmi scot prezervativul încreţit şi‑l înnod, apoi mă
îmbrac, culegându‑mi haina de pe jos.
Inspir adânc. M‑am mai calmat. Mult.
La naiba, ce bine a fost.
— Mai bine ne‑am întoarce în casă.
Ea se ridică în picioare, fixându‑mă cu ochii ei misterioşi şi impenetrabili.
Doamne, este adorabilă.
— Uite. Pune‑ţi ăştia.
Din buzunarul hainei scot chiloţii ei de dantelă şi‑i înapoiez.
Cred că încearcă să nu râdă.
Da, da. Game, set şi meci pentru tine, domnişoară Steele.
— Christian! strigă Mia de la etajul de dedesubt.
La naiba.
— La fix. Doamne, cât poate fi de enervantă.
Dar aşa e surioara mea. Alarmat, mă uit cum Ana îşi îmbracă
repede chiloţii. Se încruntă la mine şi‑şi îndreaptă rochia, aran‑
jându‑şi apoi părul cu mâinile.
— Aici sus, Mia, strig eu. În fine, domnişoară Steele, mă simt mai bine acum — dar tot vreau să te plesnesc la fund.
— Nu cred că merit, domnule Grey, mai ales după ce‑am tolerat acest atac neprovocat.
E băţoasă şi oficială.
— Neprovocat? M‑ai sărutat.
— A fost un atac mascat în cea mai bună apărare.
— Apărare împotriva cui?
— Împotriva ta şi a palmei tale care te tot mănâncă.
Încearcă să‑şi reţină un zâmbet.
Tocurile înalte ale Miei se aud pe scări.
— Dar a fost uşor de tolerat? o‑ntreb.
Ana zâmbeşte cu subînţeles.
— La limită.
