— Eşti destul de amuzant.
— Amuzant?
— O, da.
Face mişto de mine. Şi asta‑i ceva nou.
— La modul ciudat sau la modul distractiv?
— Ah, câte puţin din amândouă.
— Dar mai mult cum?
— Te las să‑ţi dai singur seama de asta.
Oftez.
— Nu sunt sigur că‑mi pot da seama de ceva atunci când sunt în preajma ta.
Am un ton neutru.
— La ce vrei să te gândeşti în Georgia?
— La noi.
La naiba.
— Ai spus c‑o să‑ncerci, îi reamintesc cu blândeţe.
— Ştiu.
— Începi să te răzgândeşti?
— E posibil.
E mai rău decât credeam.
— De ce?
Mă priveşte fără să spună nimic.
— De ce, Anastasia? insist.
Ea ridică din umeri, cu o expresie posomorâtă, deşi o ţin de mână ca s‑o liniştesc.
— Vorbeşte cu mine. Nu vreau să te pierd. Această ultimă
săptămână…
A fost cea mai frumoasă din viaţa mea.
— Îmi doresc mai mult, şopteşte ea.
Ah, nu, nu din nou. Ce mai vrea să‑i spun?
— Ştiu. O să‑ncerc.
O apuc de bărbie.
— De dragul tău, Anastasia, o să‑ncerc.
410 Grey
E L James 411
Tocmai te‑am dus să‑mi cunoşti părinţii, pentru numele luiDumnezeu.
Brusc îşi desprinde centura de siguranţă şi, înainte să‑mi dau seama ce face, se aruncă la mine‑n braţe.
Ce mama dracului?
Rămân nemişcat în timp ce‑mi cuprinde capul cu mâinile, iar buzele sale le găsesc pe‑ale mele şi‑mi smulg un sărut înainte ca întunericul din mine să vină la suprafaţă. Mâinile mele alunecă pe spatele ei şi‑i ofer şi eu aceeaşi pasiune, sărutându‑i gura dulce şi căutând răspunsuri… Manifestarea ei neaşteptată de afecţiune este absolut dezarmantă. Şi nouă. Şi derutantă. Credeam că vrea să plece, iar acum e la mine‑n braţe, excitându‑mă din nou.
Niciodată… niciodată… Nu pleca, Ana.
— Rămâi cu mine în noaptea asta. Dacă pleci, n‑o să te văd toată
săptămâna. Te rog, şoptesc eu.
