— Vorbeam despre numărul femeilor care‑au trecut prin camera mea de joacă. Credeam că la asta te referi. Nu m‑ai întrebat cu câte femei am făcut sex.

— Ah.

Face ochii mari.

— Fără perversiuni? întreabă.

— Nu. Tu eşti prima mea cucerire fără perversiuni.

Şi, dintr‑un motiv care‑mi scapă, mă simt incredibil de încântat de mine.

— Nu pot să‑ţi zic o cifră exactă. N‑am făcut crestături pe tăblia patului sau ceva de genul ăsta.

— Dar sunt de ordinul zecilor, sutelor… miilor?

— Al zecilor. Sunt de ordinul zecilor, pentru numele lui Dumnezeu.

Mimez indignarea.

— Toate supuse?

— Da.

— Nu mai rânji la mine, zice ea dispreţuitoare, încercând să‑şi înăbuşe râsul.

— Nu pot. Eşti amuzantă.

Şi cum ne zâmbim noi aşa, mă ia un pic ameţeala.

— La modul ciudat sau la modul caraghios?

— Un pic din amândouă, cred.

— Asta chiar e obrăznicie, venind de la tine, zice ea.

O sărut pe nas înainte s‑o iau prin surprindere.

— Asta o să te şocheze, Anastasia. Eşti pregătită?

Are ochii larg deschişi şi nerăbdători, plini de încântare.

512 Grey

E L James 513

Spune‑i.

— Toate erau supuse în curs de formare, când eu le eram profesor. Acum sunt locuri în Seattle unde te poţi duce să înveţi. Să

înveţi să faci ce fac eu.

— Ah, zice ea.

— Da, am plătit pentru sex, Anastasia.

— Nu e ceva cu care să te mândreşti, mă ceartă ea. Şi ai dreptate, chiar sunt şocată. Pe când eu nu te pot şoca.

— Mi‑ai purtat chiloţii.

— Asta ţi s‑a părut şocant?

— Da. N‑ai purtat chiloţi când ai mers să‑mi cunoşti părinţii.

Zâmbeşte iarăşi.

— Asta te‑a şocat?

— Da.

— Se pare că nu sunt capabilă să te şochez decât când vine vorba de chiloţi.

— Mi‑ai spus că eşti virgină. Ăsta e cel mai mare şoc pe care l‑am avut vreodată.

— Da, faţa ta semăna cu un moment Kodak.

Chicoteşte şi chipul i se luminează.

— M‑ai lăsat să folosesc o cravaşă de călărie.

Rânjesc ca pisica de Cheshire. Când am mai stat eu gol‑goluţ

întins lângă o femeie doar ca să vorbim?

— Şi asta te‑a şocat?

— Da.

— Ce să zic, s‑ar putea să te mai las.

— Ah, asta şi sper, domnişoară Steele. Weekendul aceasta?

— Bine, spune ea.

— Bine?

— Da. O să intru din nou în Camera Roşie a Durerii.

— Faptul că‑mi rosteşti numele.