— A, nu. Am avut prea mult exotism pentru o singură zi.
— Sigur? Aici satisfacem toate gusturile — avem cel puţin trei‑
zeci şi una de arome.
Îi arunc o privire languroasă.
— Am observat.
Ridică din sprânceană.
— Haide, domnişoară Steele, mâine e o zi importantă. Cu cât te bagi mai repede în pat, cu atât ţi‑o trag mai repede şi cu atât te culci mai repede.
— Domnule Grey, eşti un romantic înnăscut.
— Domnişoară Steele, ai o gură tare obraznică. Va trebui s‑o supun cumva. Vino‑ncoace.
Am eu o soluţie.
Închid uşa dormitorului şi mă simt dintr‑odată mai uşor decât mă simţeam în maşină. Încă e aici.
— Ridică mâinile, îi ordon, iar ea face cum i‑am spus.
O apuc de marginea rochiei şi i‑o scot dintr‑o singură mişcare, lăsându‑i la vedere trupul minunat.
— Ta‑da!
Sunt un magician. Ana chicoteşte şi mă aplaudă. Fac o reverenţă, îmi place mult acest joc. Apoi îi aşez rochia pe scaun.
— Şi următoarea scamatorie? întreabă ea, cu ochi strălucitori.
— Ah, draga mea domnişoară Steele. Bagă‑te în pat şi‑o să‑ţi arăt.
— Crezi că măcar o dată ar trebui s‑o fac pe inaccesibila? mă
tachinează ea, aplecându‑şi capul într‑o parte pentru ca părul să i se reverse pe un umăr.
Un joc nou. Devine interesant.
— Păi, uşa‑i închisă. Nu ştiu cum o să mă poţi evita. Cred că
soarta ţi‑e pecetluită.
— Dar sunt un bun negociator, zice ea, cu o voce moale, dar hotărâtă.
— Şi eu la fel.
OK, ce se‑ntâmplă aici? Şovăie? E prea obosită? Sau ce?
— Nu vrei să ţi‑o tragi cu mine? o întreb, derutat.
— Nu, şopteşte ea.
— Ah.
Ce dezamăgire.
Ea înghite în sec, apoi spune cu un glas pierit:
— Vreau să faci dragoste cu mine.
Mă uit la ea uluit.
Ce vrea să spună, mai precis?
Să facem dragoste? Păi, facem. Am făcut. E doar un sinonim pentru a ţi‑o trage.
Mă studiază, cu o expresie serioasă. La naiba. Asta înţelege ea când spune că vrea mai mult? Inimioare şi floricele, asta‑şi doreşte?
Şi doar la nivel semantic, nu‑i aşa? E doar semantică.
— Ana, eu…
Ce vrea de la mine?
— Credeam c‑am făcut dragoste.
— Vreau să te ating.
