Mă opresc.

— Mai vrei?

— Da, gâfâie ea, după un moment.

De data aceasta o pătrund mai profund.

— Din nou? o întreb, în timp ce trupul mi se acoperă de tran‑

spiraţie.

— Da.

Încrederea ei în mine mă copleşeşte dintr‑odată şi încep să mă

mişc, să mă mişc de‑adevăratelea. Vreau să‑şi dea drumul. Nu mă voi opri până n‑o voi aduce la orgasm. Vreau s‑o posed pe această femeie, trup şi suflet. Vreau să‑şi încolăcească picioarele în jurul meu.

La naiba — începe să‑mi răspundă fiecărei mişcări, să intre în ritmul meu. Vezi cât de bine ne potrivim, Ana? Îi prind capul în mâini, ţintuind‑o, în timp ce pun stăpânire pe trupul ei şi o sărut cu putere, revendicându‑i şi buzele. Se încordează sub mine… să dea naiba, da. Se apropie de orgasm.

— Dă‑ţi drumul, Ana, îi cer, iar ea ţipă, epuizată, dându‑şi capul pe spate, cu gura deschisă şi ochii închişi… şi simpla vedere a exta‑

zului ei îmi este suficientă.

Explodez în ea, pierzându‑mi cu totul simţul raţiunii, şi‑i strig numele îmi timp ce‑mi dau drumul înăuntrul ei cu toată puterea.

Când deschid ochii gâfâi, încercând să‑mi recapăt suflul, şi ne trezim cu frunţile lipite una de alta, în timp ce ea‑şi ridică privirea către mine.

La naiba. Mi‑am pierdut controlul.

O sărut uşor pe frunte şi mă retrag din ea, întinzându‑mă lângă

trupul ei.

Scânceşte când mă retrag, dar, în afară de asta, pare să se simtă

bine.

— Te‑a durut? o întreb şi‑i dau părul după ureche, pentru că nu vreau să n‑o mai ating.

Ana zâmbeşte parcă nevenindu‑i să creadă.

— Mă întrebi dacă m‑a durut?

Şi pentru un moment nu‑mi dau seama dacă nu cumva zâmbeşte ironic.

Ah. Camera mea de joacă.

— Nu mi‑a scăpat ironia, mormăi eu.

Chiar şi acum mă derutează.

— Serios, te simţi bine?

Se întinde lângă mine, cercetându‑şi trupul şi chinuindu‑mă cu o privire amuzată, dar sătulă.

— Nu mi‑ai răspuns, mârâi eu.

Trebuie să aflu dacă i‑a plăcut. Toate dovezile îmi spun că „da“ —

dar trebuie s‑o aud de la ea. În timp ce aştept răspunsul ei, îmi scot prezervativul. Frate, urăsc chestiile astea. Îl arunc discret pe podea.

Ridică privirea către mine.

— Aş vrea s‑o mai fac o dată, spune ea, chicotind timid.

Poftim?

Din nou?

142 Grey

E L James 143

Deja?

— Chiar acum, domnişoară Steele?

O sărut pe colţul gurii.

— Eşti o fiinţă tare pretenţioasă, nu‑i aşa? Întoarce‑te pe burtă.

În felul acesta o să fiu sigur că nu mă atingi.

Îmi zâmbeşte scurt şi cuceritor, apoi se rostogoleşte pe burtă.

Penisul meu pare a fi de acord, pentru că se întăreşte. Îi desfac suti‑

enul şi‑mi trec mâna pe spatele ei, spre fundul ei atrăgător.

— Ai cea mai frumoasă piele pe care am văzut‑o vreodată, îi spun, dându‑i părul la o parte de pe faţă şi desfăcându‑i picioarele.

O sărut de mai multe ori, cu blândeţe, pe umăr.

— De ce‑ai rămas cu cămaşa pe tine? mă întreabă.

E atât de curioasă. Cât timp stă pe burtă ştiu că nu mă poate atinge, aşa că mă ridic, îmi trag cămaşa peste cap şi o las să cadă

pe podea. Complet dezbrăcat, stau deasupra ei. Pielea îi e caldă şi trupurile noastre par că se contopesc.