scuz şi mă duc până în birou. Contractul şi clauza de confidenţiali‑
tate sunt gata, în imprimantă. Las contractul pe birou — nu ştiu dacă
vom ajunge să‑l semnăm —, apoi capsez anexa şi i‑o duc Anei.
— Acesta este un acord de confidenţialitate.
Îl aşez pe măsuţa de cafea, în faţa ei. Pare derutată şi surprinsă.
— Avocatul meu ţine foarte mult la el, adaug eu. Dacă optezi pentru varianta a doua, înjosirea, va trebui să semnezi asta.
— Şi dacă nu vreau să semnez nimic?
— Atunci rămâi cu idealurile nerealiste ale lui Angel Clare, mă
rog, cel puţin pentru o mare bucată din carte.
Iar eu nu te voi putea atinge. Te voi trimite acasă cu Stephan şi voi încerca din răsputeri să te uit. Neliniştea mea sporeşte; afacerea asta s‑ar putea duce pe apa sâmbetei.
— Ce înseamnă acordul acesta?
— Înseamnă că nu poţi dezvălui nimănui nimic despre noi.
Nimic nimănui.
Îmi cercetează chipul şi nu‑mi dau seama dacă e derutată sau supărată.
Ar putea fi şi una, şi alta.
— Bine. Semnez, spune ea.
Hai că a mers uşor. Îi ofer stiloul meu Mont Blanc, iar ea pune peniţa pe locul rezervat semnăturii.
— N‑ai de gând să‑l citeşti? o întreb eu, brusc enervat.
— Nu.
118 Grey
E L James 119
— Anastasia, ar trebui să citeşti întotdeauna ce semnezi.
Cum poate fi atât de nechibzuită? Părinţii ei nu au învăţat‑o nimic?
— Christian, ceea ce nu pricepi tu este că oricum n‑aş vorbi despre asta nimănui. Nici măcar lui Kate. Deci n‑are nicio impor‑
tanţă dacă semnez acordul sau nu. Dacă înseamnă atât de mult pentru tine sau pentru avocatul tău, cu care tu se pare că vorbeşti, atunci e‑n regulă, o să semnez.
Are un răspuns pentru orice. E o senzaţie reconfortantă.
— Ai dreptate, domnişoară Steele, observ eu sec.
Cu o privire scurtă şi dezaprobatoare, semnează.
Şi înainte să mă apuc să‑i fac prezentarea mă întreabă:
— Asta înseamnă că vei face dragoste cu mine în seara asta, Christian?
Poftim?
Eu?
Să fac dragoste?
Ah, Grey, adu‑o la realitate imediat.
— Nu, Anastasia, nu înseamnă asta. Mai întâi, eu nu fac dragoste.
Eu mi‑o trag, tare de tot.
Ea oftează adânc. Am pus‑o pe gânduri.
— În al doilea rând, mai avem foarte multe acte de semnat. Şi în al treilea rând, încă nu ai nici cea mai vagă idee la ce anume te înhami. Încă mai poţi fugi de aici ţipând în gura mare! Haide, vreau să‑ţi arăt camera mea de joacă.
E încurcată, iar între sprâncene îi apare din nou acel v minuscul .
— Vrei să ne jucăm pe Xbox?
