Face ochii mari, nelămurită şi rănită, poate.

Să mă ia dracu’.

— Vin şi eu lângă tine, adaug pe un ton împăciuitor şi‑mi scot din dulapul cu sertare un tricou pe care‑l trag repede pe mine, ca să

mă protejez.

A rămas în picioare, fixându‑mă cu privirea.

— Treci în pat, îi spun eu, şi mai autoritar.

Se întinde în pat şi eu urc lângă ea, luând‑o în braţe. Îmi îngrop faţa în părul ei şi‑i respir parfumul dulce: toamnă şi meri. Dacă stă

cu spatele la mine, nu mă poate atinge şi cât timp stau aici mă cuibă‑

resc lângă ea până când adoarme. Apoi mă voi trezi ca să lucrez ceva.

— Dormi, draga mea Anastasia.

O sărut pe păr şi închid ochii. Aroma ei îmi umple nările, amin‑

tindu‑mi de o perioadă fericită şi mă simt sătul… satisfăcut chiar…

Mami e fericită azi. Cântă.

Cântă despre lucrurile pe care le faci când eşti îndrăgostit.

Şi găteşte. Şi cântă.

Mie în chiorţăie stomacul. Găteşte gofre cu şuncă presată.

Miros bine. Stomacului meu îi plac gofrele cu şuncă

presată.

Care miros atât de bine.

Deschid ochii şi lumina intră în valuri pe ferestre, în timp ce din bucătărie vine un miros care‑ţi lasă gura apă. Şuncă presată. Pentru o clipă nu înţeleg nimic. Oare s‑a întors Gail de la sora ei?

Apoi îmi aduc aminte.

Ana.

Arunc o privire către ceas şi‑mi dau seama că e târziu. Sar din pat şi, lăsându‑mă condus de o aromă delicioasă, mă îndrept spre bucătărie.

Aici o găsesc pe Ana. Poartă cămaşa mea, şi‑a împletit părul şi dansează. Dar eu nu aud muzica, fiindcă Ana o ascultă la căşti. Fără

să mă observe, mă aşez pe un scaun lângă blatul din bucătărie şi urmăresc spectacolul. Bate nişte ouă, pregăteşte micul dejun şi cozile îi saltă când se leagănă de pe un picior pe altul, şi‑mi dau seama că

nu poartă chiloţi.

Ce fată cuminte.

Cred că e una dintre cele mai dezorganizate femei pe care le‑am întâlnit vreodată. Asta e amuzant, fermecător şi excitant în acelaşi timp; mă gândesc la toate felurile în care i‑aş putea îmbunătăţi capa‑

citatea de a se organiza. Când se răsuceşte şi dă cu ochii de mine, încremeneşte.

— Bună dimineaţa, domnişoară Steele. Eşti foarte… energică în dimineaţa aceasta.

Pare şi mai tânără decât este cu acele codiţe.

— A‑am dormit bine, se bâlbâie ea.

— Nu‑mi dau seama de ce, remarc eu răutăcios, dar să ştii că şi eu am dormit bine.

E trecut de ora nouă. Când am mai dormit eu peste ora 6:30?

Ieri.

După ce am dormit lângă ea.

— Ţi‑e foame? mă întreabă.

— Sunt lihnit.

Dar nu‑mi dau seama dacă mi‑e foame de mâncare sau de ea.

— Clătite, şuncă presată şi ouă? spune ea.

152 Grey

E L James 153

— Sună grozav.

— Nu ştiu unde ţii şervetele de masă, zice ea, părând pierdută, şi cred că se simte jenată pentru că am prins‑o dansând.

Mi se face milă de ea şi mă ofer să aşez farfuriile pentru micul dejun, adăugând:

— Vrei să pun nişte muzică, aşa, ca să poţi dansa… ăă… mai departe?

Se înroşeşte în obraji şi‑şi coboară privirea în podea.

La naiba. Am supărat‑o.

— Te rog, nu te opri din cauza mea. E foarte distractiv.

Se bosumflă şi se întoarce cu spatele la mine, continuând să bată