— Mă descurc eu de aici, îi spun lui Taylor.

168 Grey

E L James 169

— Da, domnule Grey.

Dă din cap exasperat şi se întoarce în biroul lui.

— Mulţumesc, Taylor, strigă Grace după el, apoi îşi îndreaptă

toată atenţia asupra mea. Mă primeşti? spune ea, mustrându‑mă

uşor. Eram la cumpărături în centru şi m‑am gândit să trec pe la tine la o cafea.

Se opreşte.

— Dacă aş fi ştiut că nu eşti singur…

Ridică din umeri într‑un fel ciudat şi copilăresc.

S‑a mai oprit şi altă dată la mine la cafea şi erau femei cu mine…

doar că ea n‑a aflat niciodată.

— Va veni şi ea în câteva momente, spun, confirmându‑i bănu‑

iala. Vrei să stai jos?

Fac un gest cu mâna către canapea.

— Ea?

— Da, mama. Ea.

Am un ton sec şi încerc să nu râd. Şi pentru prima dată în viaţa ei o las fără replică, în timp ce se plimbă prin living.

— Văd că aţi luat micul dejun, observă ea, dând cu ochii de tigăile nespălate.

— Vrei nişte cafea?

— Nu. Mulţumesc, dragul meu.

Se aşază.

— O să fac cunoştinţă cu… prietena ta şi apoi o să plec. Nu vreau să vă întrerup. Am senzaţia că o să te epuizezi în biroul ăla al tău. Munceşti prea mult, dragule. Credeam că te mai scot din ale tale.

Pare că‑şi cere scuze când mă aşez lângă ea, pe canapea.

— Nu‑ţi face griji.

Sunt oarecum amuzat de reacţia ei.

— Cum de nu eşti la biserică în dimineaţa asta?

— Carrick avea de lucru, aşa că ne‑am gândit să mergem la slujba de seară. Cred că e prea mult să sper că o să vii cu noi.

Ridic din sprânceană, simţind că încep să mă enervez.

— Mamă, ştii că nu e de mine.

Dumnezeu şi cu mine ne‑am întors spatele unul altuia cu multtimp în urmă.

Ea oftează, dar atunci apare Ana — îmbrăcată cu hainele ei, stând timidă în pragul uşii. Tensiunea dintre mamă şi fiu se risipeşte, iar eu răsuflu uşurat.

— Iat‑o.

Grace se întoarce şi se ridică în picioare.

— Mamă, ea e Anastasia Steele. Anastasia, ea e Grace Trevelyan‑Grey.

Îşi strâng mâinile.

— Ce plăcere să te întâlnesc, spune Grace, cam prea entuziastă

pentru gustul meu.

— Doamnă doctor Trevelyan‑Grey, spune Ana, politicoasă.

— Spune‑mi Grace, face mama, dintr‑odată amabilă şi neoficială.

Cum? Deja?

Grace continuă:

— De obicei sunt dr. Trevelyan, căci doamna Grey e soacră‑mea.

Îi face Anei cu ochiul şi se aşază. Îi arăt perniţa de lângă mine, iar ea vine şi ia loc.

— Deci cum v‑aţi cunoscut? întreabă Grace.

— Anastasia mi‑a luat un interviu pentru ziarul studenţesc al WSU pentru că eu acord diplomele săptămâna asta.

— Deci absolvi facultatea săptămâna asta?

Grace râde către Ana.

— Da.