Îmi pun pe mine nişte jeanşi curaţi şi‑mi iau o jachetă de piele, când îmi vibrează telefonul. Am un mesaj de la Elliot.

Mă întorc azi cu maşina ta.

Sper că nu‑ţi încurc programul.

Îi scriu şi eu.

Nu. Eu vin la Portland acum.

Anunţă‑l pe Taylor când soseşti.

Îl sun pe Taylor prin interfon.

174 Grey

E L James 175

— Domnule Grey?

— Elliot vine cu SUV‑ul înapoi în după‑amiaza asta. Adu‑l tu mâine la Portland. Voi sta la The Heathman până la ceremonia de absolvire. Am lăsat aici nişte haine pe care aş vrea să mi le aduci, de asemenea.

— Da, domnule.

— Şi sună la Audi. S‑ar putea să am nevoie de acel A3 mai devreme decât credeam.

— E gata, domnule Grey.

— Ah. Bine. Mulţumesc.

Deci cu maşina am rezolvat‑o; mai rămâne computerul. Îl sun pe Barney, presupunând că e la birou şi ştiind că are pe acolo un laptop de ultimă oră.

— Domnule Grey? răspunde el.

— Ce cauţi la birou, Barney? E duminică.

— Lucrez la un nou proiect de tabletă. Problema panourilor solare mă enervează.

— Ai nevoie de o viaţă personală.

Barney izbucneşte în râs.

— Cu ce vă pot ajuta, domnule Grey?

— Ai vreun laptop nou?

— Am două chiar aici, de la Apple.

— Minunat. Îmi trebuie şi mie unul.

— Desigur.

— Poţi crea un cont de e‑mail pentru Anastasia Steele? Ea va fi proprietarul.

— Cum se scrie? „Steal?“

— S.T.E.E.L.E.

— Bine.

— Minunat. Andrea va ţine legătura cu tine ca să‑ţi spună unde trebuie livrat.

— Desigur, domnule.

— Mulţumesc, Barney — şi du‑te acasă.

— Da, domnule.

Trimit un mesaj către Andrea în care o rog să trimită laptopul acasă la Ana, apoi mă întorc în living. Ana stă pe canapea, jucându‑se cu degetele. Îmi aruncă o privire precaută şi se ridică.

— Eşti gata? o întreb.

Ea aprobă din cap.

Taylor apare de la el din birou.

— Pe mâine, atunci, îi spun.

— Da, domnule. Ce maşină luaţi, domnule?

— R8‑ul.

— Drum bun, domnule Grey. Domnişoară Steele, spune Taylor, deschizându‑ne uşile.

Ana se foieşte lângă mine cât timp aşteptăm liftul, cu dinţii înfipţi în buza de jos.

Îmi amintesc de dinţii ei pe penisul meu.

— Ce e, Anastasia? o întreb şi mă întind s‑o prind de bărbie. Nu te mai muşca de buză, altfel ţi‑o trag în lift, fără să‑mi pese dacă mai e cineva cu noi, mârâi eu.

E şocată, cred — deşi de ce‑ar mai fi şocată, după câte am făcut…

Iritarea îmi dispare.

— Christian, am o problemă, spune.

— Da?

În lift, apăs butonul pentru garaj.