— Ah, asta o să‑i dea de gândit doamnei Jones.
150 Grey
E L James 151
Face o faţă îngrozită.
E doar trupul tău, scumpo. O prind de bărbie şi îi dau capul pe spate ca să‑i văd expresia. Sunt pe punctul de a‑i ţine o scurtă predică
despre faptul că nu trebuie să‑i fie ruşine de corpul ei, şi atunci ea se întinde şi mă atinge pe piept.
La naiba.
Mă dau un pas înapoi şi simt cum întunericul se ridică la suprafaţă.
Nu. Nu mă atinge.
— Treci în pat, îi ordon, mult mai tăios decât mi‑am propus, dar sper să nu‑mi simtă frica.
Face ochii mari, nelămurită şi rănită, poate.
Să mă ia dracu’.
— Vin şi eu lângă tine, adaug pe un ton împăciuitor şi‑mi scot din dulapul cu sertare un tricou pe care‑l trag repede pe mine, ca să
mă protejez.
A rămas în picioare, fixându‑mă cu privirea.
— Treci în pat, îi spun eu, şi mai autoritar.
Se întinde în pat şi eu urc lângă ea, luând‑o în braţe. Îmi îngrop faţa în părul ei şi‑i respir parfumul dulce: toamnă şi meri. Dacă stă
cu spatele la mine, nu mă poate atinge şi cât timp stau aici mă cuibă‑
resc lângă ea până când adoarme. Apoi mă voi trezi ca să lucrez ceva.
— Dormi, draga mea Anastasia.
O sărut pe păr şi închid ochii. Aroma ei îmi umple nările, amin‑
tindu‑mi de o perioadă fericită şi mă simt sătul… satisfăcut chiar…
Mami e fericită azi. Cântă.
Cântă despre lucrurile pe care le faci când eşti îndrăgostit.
Şi găteşte. Şi cântă.
Mie în chiorţăie stomacul. Găteşte gofre cu şuncă presată.
Miros bine. Stomacului meu îi plac gofrele cu şuncă
presată.
Care miros atât de bine.
Deschid ochii şi lumina intră în valuri pe ferestre, în timp ce din bucătărie vine un miros care‑ţi lasă gura apă. Şuncă presată. Pentru o clipă nu înţeleg nimic. Oare s‑a întors Gail de la sora ei?
Apoi îmi aduc aminte.
Ana.
Arunc o privire către ceas şi‑mi dau seama că e târziu. Sar din pat şi, lăsându‑mă condus de o aromă delicioasă, mă îndrept spre bucătărie.
Aici o găsesc pe Ana. Poartă cămaşa mea, şi‑a împletit părul şi dansează. Dar eu nu aud muzica, fiindcă Ana o ascultă la căşti. Fără
să mă observe, mă aşez pe un scaun lângă blatul din bucătărie şi urmăresc spectacolul. Bate nişte ouă, pregăteşte micul dejun şi cozile îi saltă când se leagănă de pe un picior pe altul, şi‑mi dau seama că
nu poartă chiloţi.
Ce fată cuminte.
Cred că e una dintre cele mai dezorganizate femei pe care le‑am întâlnit vreodată. Asta e amuzant, fermecător şi excitant în acelaşi timp; mă gândesc la toate felurile în care i‑aş putea îmbunătăţi capa‑
citatea de a se organiza. Când se răsuceşte şi dă cu ochii de mine, încremeneşte.
— Bună dimineaţa, domnişoară Steele. Eşti foarte… energică în dimineaţa aceasta.
