Pare şi mai tânără decât este cu acele codiţe.
— A‑am dormit bine, se bâlbâie ea.
— Nu‑mi dau seama de ce, remarc eu răutăcios, dar să ştii că şi eu am dormit bine.
E trecut de ora nouă. Când am mai dormit eu peste ora 6:30?
Ieri.
După ce am dormit lângă ea.
— Ţi‑e foame? mă întreabă.
— Sunt lihnit.
Dar nu‑mi dau seama dacă mi‑e foame de mâncare sau de ea.
— Clătite, şuncă presată şi ouă? spune ea.
152 Grey
E L James 153
— Sună grozav.
— Nu ştiu unde ţii şervetele de masă, zice ea, părând pierdută, şi cred că se simte jenată pentru că am prins‑o dansând.
Mi se face milă de ea şi mă ofer să aşez farfuriile pentru micul dejun, adăugând:
— Vrei să pun nişte muzică, aşa, ca să poţi dansa… ăă… mai departe?
Se înroşeşte în obraji şi‑şi coboară privirea în podea.
La naiba. Am supărat‑o.
— Te rog, nu te opri din cauza mea. E foarte distractiv.
Se bosumflă şi se întoarce cu spatele la mine, continuând să bată
ouăle. Mă întreb dacă are cea mai vagă idee cât de lipsit de respect este acest gest faţă de cineva de rangul meu… dar cu siguranţă nu are şi, dintr‑un motiv pe care nu‑l cunosc, acest detaliu mă face să
zâmbesc. Mă furişez lângă ea şi o trag uşor de una dintre codiţe.
— Îmi plac astea. N‑au cum să te protejeze.
În niciun caz de mine. Nu acum, când te‑am avut deja.
— Cum vrei să‑ţi pregătesc ouăle?
Are un ton neaşteptat de arogant. Şi îmi vine să râd cât pot de tare, dar mă abţin.
— Bătute îndelung, răspund eu, în încercarea ratată de a părea amuzant.
Şi ea încearcă să‑şi ascundă amuzamentul şi‑şi vede mai departe de treabă.
Are un zâmbet răpitor.
Aşez în grabă şervetele de masă, întrebându‑mă când am mai făcut eu aşa ceva pentru o altă persoană.
Niciodată.
În mod normal, peste weekend supusa trebuie să aibă grijă de toate treburile domestice.
Astăzi nu, Grey, pentru că nu este supusa ta… încă.
Torn amândurora suc de portocale şi pun de cafea. Ea nu bea cafea, ci numai ceai.
— Vrei nişte ceai?
— Da, te rog. Dacă ai.
În dulap găsesc pliculeţe de ceai Twinings pe care am rugat‑o pe Gail să le cumpere.
Iată, cine s‑ar fi gândit c‑o să le folosesc vreodată?
Ana se încruntă când dă cu ochii de ele.
— Am tras o concluzie pripită, nu‑i aşa?
