— Aşa ai făcut? Fiindcă nu sunt sigur că am ajuns la vreo concluzie deocamdată, domnişoară Steele, îi răspund cu o privire aspră. Şi nu mai vorbi despre tine aşa.
Adaug tendinţa pronunţată spre autocritică pe lista trăsăturilor de caracter pe care va trebui să i le schimb.
Ea îmi ocoleşte privirea, ocupată fiind cu pregătirea micului dejun. Pune două farfurii pe masă, apoi aduce siropul de arţar din frigider.
Când îşi ridică ochii spre mine, o aştept să se aşeze.
— Domnişoară Steele.
Îi arăt unde să stea.
— Domnule Grey, răspunde ea, mimând un ton oficial, şi scân‑
ceşte când se aşază.
— Cam cât de tare te doare?
Sunt surprins de faptul că mă simt vinovat. Vreau să i‑o trag din nou, de preferat după micul dejun, dar dacă o doare prea tare nu se mai pune problema. Poate de data asta m‑aş putea folosi de gura ei.
Se înroşeşte din nou la faţă.
— Păi, ca să fiu sinceră, nu am termen de comparaţie, spune ea tăios. Voiai să‑ţi exprimi compătimirea?
Tonul ei sarcastic mă ia prin surprindere. Dac‑ar fi fost a mea, ar merita măcar o bătaie la fund, poate chiar întinsă peste blatul din bucătărie.
— Nu. Mă întrebam dacă e cazul să continuăm antrenamentul de bază.
154 Grey
E L James 155
— Ah.
Se sperie.
Da, Ana, putem face sex şi în timpul zilei. Şi tare aş vrea să mă
ocup de gura aia a ta obraznică.
Iau o îmbucătură şi închid ochii de plăcere. Mâncarea are gust foarte bun. În timp ce înghit, ea încă se uită la mine.
— Mănâncă, Anastasia, îi ordon. Chestia asta e delicioasă.
Ştie să gătească, şi încă bine de tot.
Ana ia o înghiţitură din mâncarea ei, apoi începe să se joace cu furculiţa. O rog să nu se mai tot muşte de buză.
— Îmi distrage atenţia şi întâmplător ştiu că nu porţi nimic pe sub cămaşa mea.
Îşi face de lucru cu plicul de ceai şi cu ceainicul, ignorându‑mi iritarea.
— La ce fel de antrenament de bază te gândeai? mă întreabă.
E curioasă — să vedem cât de departe va merge.
— Păi, pentru că te plângi că te doare, mă gândeam să ne axăm pe talentele orale.
La care o văd că e aproape să se înece cu ceai.
La naiba. Nu vreau să se sufoce. O bat încet pe spate şi‑i ofer un pahar de suc de portocale.
— Asta dacă vrei să rămâi.
N‑ar trebui să‑mi forţez norocul.
— Mi‑ar plăcea să rămân azi. Dacă nu te deranjez. Mâine trebuie să muncesc.
— La ce oră trebuie să fii mâine la serviciu?
— La nouă.
— Te duc eu la muncă mâine, până la ora nouă.
Cum? Îmi doresc să rămână?
E o surpriză pentru mine.
Da, îmi doresc să rămână.
