În următorii ani, aceste noi dansuri stupide şi fără sens s-au rafinat tot mai mult. Băieţi şi fete au crescut cu ele şi, lucrând cu un sentiment nou de libertate şi inovaţie, au transformat treptat spectacolele în ceva absolut magnific. De fapt, dansurile deveneau mai degrabă transcendente. Ca un alt exemplu de şedinţă involuntară de spiritism, s-ar fi zis că aceşti dansatori balinezi – în ciuda eforturilor de a fi absolut nespirituali – invocau totuşi, fără voie, Marea Magie din ceruri. Chiar acolo, lângă piscină. Iniţial nu intenţionaseră decât să ofere o distracţie turiştilor şi să se distreze ei înşişi, însă acum îl întâlneau pe Dumnezeu seară de seară şi toată lumea putea vedea asta. Se putea susţine că noile dansuri deveniseră
mai transcendente decât dansurile sacre vechi şi răsuflate.
Remarcând fenomenul, preoţilor balinezi le-a venit o idee minunată: de ce să nu împrumute aceste noi dansuri artificiale, să le ducă în temple, să le includă în ceremoniile religioase străvechi şi să le utilizeze ca pe o formă de rugăciune?
De fapt, de ce să nu înlocuiască o parte din răsuflatele vechi dansuri sacre cu noile dansuri artificiale?
Zis şi făcut.
Moment în care dansurile fără noimă au devenit dansuri sfinte, fiindcă dansurile sfinte deveniseră fără
noimă.
Şi toată lumea era fericită – cu excepţia acelor occidentali cu principii înalte, care acum se zăpăciseră
de tot, fiindcă nu mai ştiau să deosebească sacrul de profan. Se contopiseră unul într-altul. Se estompaseră liniile dintre înalt şi jos, dintre uşor şi greu, dintre corect şi greşit, dintre noi şi ei, dintre Dumnezeu şi pământ… şi paradoxul ăsta îi îngrozea complet.
Şi nu pot decât să-mi imaginez că, de fapt, asta fusese de la bun început intenţia farsorilor de preoţi.
În concluzie
Creativitatea este sacră şi nu este sacră.
Ceea ce creăm contează enorm şi nu contează deloc.
Trudim singuri şi suntem însoţiţi de spirite.
Suntem îngroziţi şi suntem curajoşi.
Arta e o zdrobitoare corvoadă şi un minunat privilegiu.
Divinitatea nu ne poate lua în serios decât atunci când suntem în cea mai jucăuşă dispoziţie.
Fă loc acestor paradoxuri, astfel ca toate să fie deopotrivă de adevărate în sufletul tău, şi îţi promit –
vei putea face orice.
Aşa că acum, te rog, calmează-te şi treci înapoi la treabă, ok?
Comorile ascunse în tine speră că vei spune da.
Mulţumiri
Le sunt profund recunoscătoare următoarelor persoane pentru ajutorul, încurajarea şi inspiraţia pe care mi le-au dăruit: Katie Arnold-Ratliff, Brené Brown, Charles Buchan, Bill Burdin, Dave Cahill, Sarah Chalfant, Anne Connell, Trâm-Anh Doan, Markus Dohle, Rayya Elias, Miriam Feuerle, Brendan Fredericks, răposatul Jack Gilbert, Mamie Healey, Lydia Hirt, Eileen Kelly, Robin Wall Kimmerer, Susan Kittenplan, Geoffrey Kloske, Cree LeFavour, Catherine Lent, Jynne Martin, Sarah McGrath, Madeline McIntosh, Jose Nunes, Ann Patchett, Alexandra Pringle, Rebecca Saletan, Wade Schuman, Kate Stark, Mary Stone, Andrew Wylie, Helen Yentus – şi, bineînţeles, celor din familiile Gilbert şi Olson, care m-au învăţat, prin exemplul lor, cum să fiu o făptuitoare.
Sunt, de asemenea, recunoscătoare conferinţelor TED fiindcă mi-au îngăduit să stau (de două ori!) pe scena lor foarte serioasă şi să vorbesc pe teme spirituale, fanteziste şi creative. Acele prelegeri m-au ajutat să şlefuiesc ideile cărţii de faţă, şi sunt bucuroasă că s-a întâmplat aşa.
Mulţumiri comunităţii Etsy, care a primit cu bucurie acest proiect – şi găzduieşte atâtea alte proiecte creative. Voi întruchipaţi lucrurile despre care vorbesc aici.
În cele din urmă, îmi exprim iubirea şi recunoştinţa faţă de minunata mea comunitate de pe Facebook.
Fără întrebările, gândurile şi inspiratoarele voastre jerbe zilnice de exprimare curajoasă, această carte n-ar fi existat.
Document Outline
LECŢII DE MAGIE
Curajul
Comoara ascunsă
Viaţa creativă, definiţie
O viaţă mai amplă
Înspăimântător!
În apărarea slăbiciunii
Frica e plictisitoare
Frica de care ai nevoie şi frica de care n-ai nevoie
Excursie cu maşina
De ce merită
Încântarea
