Glenarvan nu răspunse.
— Şi oricât de mică ar fi speranţa de a-l regăsi pe Harry Grant pe parcursul paralelei indicate de el, nu trebuie totuşi să încercăm?
— Nu spun nu, răspunse Glenarvan.
— Şi voi, prieteni, adăugă maiorul adresându-se marinarilor, nu sunteţi de părerea mea?
— Negreşit, răspunse Tom Austin, pe care Mulrady şi Wilson îl aprobară dând din cap.
— Ascultaţi-mă, prieteni, reluă Glenarvan după câteva clipe de gândire. Şi tu, Robert, ia aminte, căci aici se discută lucruri foarte importante. Eu voi face tot ce-mi poate sta în puteri ca să-l regăsim pe căpitanul Grant; m-am angajat şi-mi voi dedica toată viaţa, de va fi nevoie. Întreaga Scoţie va fi alături de mine ca să-l salvăm pe omul acesta curajos, care s-a jertfit pentru ea. Şi eu cred că, oricât de mică ar fi şansa, trebuie să facem ocolul Pământului pe paralela 37°; eu unul îl voi face. Dar chestiunea pe care trebuie s-o rezolvăm nu e aceasta. E una mult mai însemnată, iat-o: trebuie să părăsim definitiv, şi asta cât mai repede, cercetările pe continentul american.
Problema pusă în mod categoric rămase fără răspuns. Nimeni nu îndrăznea să spună un cuvânt.
— Ei bine? reluă Glenarvan, adresându-se mai ales maiorului.
— Scumpul meu Eduard, răspunse Mac Nabbs, înseamnă să-ţi iei o mare răspundere spunând da sau nu, hic et nunc.41 Întrebarea cere timp de gândire. Înainte de toate, vreau să ştiu care sunt ţinuturile străbătute de paralela 37° latitudine australă.42
— Asta-i treaba lui Paganel, răspunse Glenarvan.
— Să-l întrebăm atunci, replică maiorul.
Dar savantul, ascuns de frunzişul des al ombu-ului, nu mai putea fi zărit. Trebuiră să-l strige.
— Paganel! Paganel! strigă Glenarvan.
— Prezent! răspunse o voce care venea din cer.
— Unde eşti?
— În turnul de observaţie.
— Ce faci acolo?
— Cercetez orizontul acesta imens.
— Poţi coborî o clipă?
— Aveţi nevoie de mine?
— Da.
— Pentru ce?
— Ca să ştim prin ce ţări trece paralela 37°.
— Nimic mai uşor, răspunse Paganel. Inutil să mă deranjez, v-o spun de-aici.
— Spune atunci!
— Iată: părăsind America, paralela 37° (australă) străbate Oceanul Atlantic.
— Bun.
— Întâlneşte insulele Tristan d’Acunha.
— Bine.
— Trece cu două grade pe sub Capul Bunei Speranţe.
— Pe urmă?
— Străbate Oceanul Indian.
— Şi apoi?
— Atinge insula Sfântul Petru, din grupul insulelor Amsterdam.
— Mai departe?
— Taie Australia prin provincia Victoria.
— Şi?
— Ieşind din Australia… Însă fraza rămase fără răspuns. Geograful ezita oare? Nu mai ştia pe unde trece paralela? Nu, dar un strigăt formidabil se auzi din înălţimea ombu-ului. Glenarvan şi prietenii săi păliră privind unul la altul. Se întâmplase o nouă catastrofă? Bietul Paganel căzuse? Wilson şi Mulrady îi şi săriră în ajutor, când, deodată, apăru prăvălindu-se un corp lunguieţ, rostogolindu-se din creangă în creangă. Era încă viu? Murise? Nimeni nu ştia; era gata să cadă în apele muginde, când maiorul îl opri.
— Foarte mulţumesc, Mac Nabbs! strigă Paganel.
— Ce? Ce ai? îl întrebă nerăbdător maiorul. Ce te-a apucat? Încă una din obişnuitele dumitale distracţii?
