Partea frumoasă a fost că se întâmplau multe lucruri, dincolo de propriile mele acțiuni, care făceau ca haosul să devină și mai mare. Paul n-a pierdut timpul și și-a găsit o iubire nouă, efervescentă. Asta nu luasem în calcul. M-am enervat, dar nu pentru prea mult timp. Bănuielile Rebeccăi și furia ei ulterioară au fost prea delicioase, ca să nu le savurez și să nu le folosesc, pentru a-i alimenta aproape o cădere nervoasă. În timp ce îi urmăream pe Rebecca și pe Paul am avut parte de unele dintre cele mai mulțumitoare momente. Și am reușit să-i stârnesc soțioarei așa de ușor suspiciunile…
M-am distrat. Am descoperit că noile mele obiceiuri puteau fi altele în fiecare zi, în timp ce îi urmăream ca o umbră. Mi-am descoperit latura de infractoare și, când am avut nevoie de medicamente cu care să o controlez pe Rebecca, am tâlhărit o farmacie, folosindu-mă de pistolul Sashei. Mi-am potolit și o furie adânc refulată, când m-am cazat la Hudson Inn, dându-mă
drept Sasha, cu tot cu poșeta ei pentru pistol, și am organizat o petrecere privată, cu sex, plătită de pe cardul acesteia. M-am amuzat peste poate plasând jucării sexuale prin cameră și răsturnând saltelele, în timp ce pufăiam din trabucul favorit al lui Mark, tocmai ca să mă asigur că această
dovadă dezgustătoare îl va transforma în suspectul numărul unu.
Am folosit informații pe care Paul mi le furnizase fără să vrea, în anul cât am fost împreună. Când eu voisem să mergem în alt oraș, ca să fiu doar cu el și să ne simțim ca un cuplu adevărat, el îmi înșirase toate locurile unde nu puteam merge, pentru că ei petrecuseră timp acolo sau pentru că locul acela era important pentru ei, din cine știe ce motiv sentimental stupid. Toate nimicurile acelea, împreună, au ajuns să ofere o grămadă de informații importante. Îmi făcusem notițe mintale din belșug.
VP - 229
Am savurat fiecare clipă în care am dirijat-o pe Rebecca spre vechile locuri unde ea și Paul au fost fericiți. I-am furat identitatea. Am rezervat apartamentul din luna lor de miere. Am comandat colierul și am pus să fie trimis acasă la Dana. Am presărat peste tot mici indicii despre viața dublă a lui Paul, fără să știu peste care dintre ele va da, și m-am delectat văzând cât de multe a descoperit. Pentru cineva aflat atât de tare sub influența pastilelor, Rebecca a fost o rivală destoinică și a intrat în joc mai bine decât crezusem că o va face.
Aproape că mi-a părut rău, când am sunat-o în seara aceea, dându-mă
drept o reprezentantă a serviciului pentru clienți de la compania de cărți de credit. Avea o voce așa de stinsă, de înfrântă și de cherchelită… Era atât de evident slăbită, că m-am întrebat dacă nu mă luasem la trântă cu cineva sub valoarea mea. Orice îndoială mi-a dispărut, însă, când mi-am amintit cum mă
lovise cu ciocanul în cap.
Paul o mințea pe Rebecca de nu mai putea. Amplifica toate acțiunile mele, ridicându-le la un alt nivel, fără să știe că mă ajuta pe mine. Îmi plăcea că ne sincronizam, într-un anume fel. Nu observa nimic din ce se întâmpla cu nevastă-sa, acasă, ocupat să-și vadă noua iubită și să lucreze la casa cea nouă, în subsolul căreia mă aruncase. Mi-a luat ceva vreme să-mi dau seama că Paul termina casa ca pe un fel de monument memorial dedicat nouă. Era limpede că încerca să-și împace sentimentul de vinovăție pentru ce-mi făcuse Rebecca.
M-am distrat. Aveam un țel. Mă răzbunam pe toți aceia care nu mă
apreciaseră așa cum trebuie. De cum i-am văzut suspinând ușurați și alinându-se unul pe celălalt, am aprins flacăra. Iar, când trupul Sashei a fost descoperit, lucrurile chiar au devenit minunate. Habar nu aveam cum se va termina totul, dar știam că o să fie bine.
Cincizeci și șase
REBECCA
Tuburile de Euphellis din portbagajul meu sunt înfășurate de patru ori în folie de aluminiu, cumpărată de la magazinul cel mai apropiat de casa lui Mark. Tot de acolo, am mai luat: trei cutii noi de termo-plasturi din marca preferată a lui Paul, o cutie de lame pentru brici și adeziv super glue. După
aceea, m-am dus la Home Depot și am luat trei perechi de mănuși de cauciuc, cele mai groase pe care le-am găsit, măsurile mini, mediu și mare, ca VP - 230
să le suprapun. Sunt pregătită.
După ce am plecat de la Mark, mi-am depozitat prada în portbagaj, până
mâine, când o să am vreme să fac ceea ce trebuie să fac. O să le iau la noapte, după ce adoarme Paul. Ideea că Euphellis e atât de aproape îmi amintește de zilele negre de la serviciu, când mă retrăgeam convenabil prin cotloane, cu ceea ce, la vremea respectivă, era doza mea mărită de pilule.
La apariția lui, Euphellis a fost un nume greu de pronunțat, dar reprezenta exact ceea ce promitea. Euforie prin piele. Ideea din spatele produsului s-a născut în locul potrivit și a oferit o variantă parenterală34
pentru cei chinuiți de dureri inimaginabile. Morfina administrată local, Hidromorfona35 și Fentanyl-ul erau formulele cele mai reușite și eficiente pentru cei care nu pot să înghită sau, mai specific, pentru cei care au plăgi dureroase. Euphellis era un trio, un amestec din toate, care acționa așa de bine, încât nu înlătura doar durerea, în cazul pacienților aflați în cea mai mare suferință, ci și pe cei care îi îngrijeau.
Nu e un mod prea groaznic de a o sfârși, dacă ești în faza finală a bolii, dar 50% dintre victime au fost oameni perfect sănătoși, aparent cu o viață
întreagă înaintea lor.
Inginerii de la laboratoarele medicale ale firmei Launaria fie au făcut exces de zel, pentru că au inhalat ori au absorbit o cantitate prea mare din produsul lor, fie au fost de o crasă incompetență în munca lor și nu au testat complet toate posibilele vulnerabilități ale echipamentului de protecție în administrare. Cei câțiva supraviețuitori ai Euphellis-ului l-au descris ca și când ar fi luat Ecstasy, în timp ce atingeau orgasmul în imponderabilitate.
Nu e rău, ca suport de vânzări. Când s-a aflat cât de puternic e medicamentul, au început să dispară, peste noapte, camioane întregi cu produs, în drum spre unitățile medicale.
A fost un dezastru total. O mulțime de oameni au murit și încă repede.
Procesul deschis a reprezentat o premieră absolută, cu numărul mare de pacienți, care l-au intentat, și de centre de îngrijire paliativă și aziluri, care au participat. Doar o parte din produsele retrase au mai ajuns, înapoi, la Launaria.
Ceea ce a ajuns, totuși, înapoi a dispărut în mod misterios din depozitul de retrageri, înainte să fie cercetat corespunzător și, în final, distrus. Mark a salvat situația, limitând despăgubirile la minimum, fără ca produsul să mai fie examinat. În mintea mea nu încape nicio îndoială: Mark a reușit să devină
eroul afacerii, după ce a orchestrat întreaga fază cu dispariția. Launaria a 34 (Despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe altă cale decât pe cea digestivă.
35 Analgezic euforizant, cu potență mai mare decât morfina.
VP - 231
trebuit să plătească doar 13 miliarde ca despăgubiri, față de cele 50 de miliarde de plătit în cazul acțiunii colective în instanță, estimate de experții NASDAQ și de avocați.
Nu știu exact cum a făcut-o. Dar am pierdut destul timp urmărindu-l și lucrând alături de el la limitarea daunelor, ca să știu că a descoperit un mijloc de a se scoate din vâltoarea de rahat. Cinci dintre zonele mele de distribuție au fost afectate și doisprezece oameni au murit. Nu am știut cum îi cheamă sau dacă erau bolnavi ori perfect sănătoși. Era prea greu să
zăbovesc în jumătatea aceea a minții mele, așa că m-am detașat de aceste detalii. Se întâmplase cam în vremea când Paul a rămas fără afacere și eu am început să-mi administrez singură medicamente, pe bune.
* * *
Când intru, chipurile după o altă zi la birou, Paul pare să fie hipnotizat de locul gol unde odată stătea leul, acum lipsă. Mă întreb: dacă acesta ar fi rămas intact, oare și relația noastră ar fi rămas la fel?
— Matu?
Mă înfioară sunetul vocii lui rostindu-mi numele de alint.
— Bună!
