— Nu, domnule.
— Ba da, cu siguranță că așa e.
— Scuze pentru tot praful ăsta, am zis. Încurcată și eu.
— Penny credea că poate îmi găsesc și eu ceva de citit.
Bunicul și-a tras un scaun vechi de răchită în mijlocul încăperii și s-a așezat, aplecându-se deasupra cărților.
Gat a rămas în picioare. Trebuia să stea cu capul aplecat, sub acoperișul înclinat al mansardei.
— Ai grijă, tinere, a zis bunicul dintr-odată, pe un ton aspru.
— Poftim?
— Capul. Ai grijă să nu te rănești.
— Aveți dreptate, a spus Gat. Aveți dreptate, aș putea să mă rănesc.
— Așa că ai grijă, a repetat bunicul.
20
Gat s-a întors și a coborât scările fără să mai adauge un cuvânt.
Bunicul și cu mine am rămas tăcuți un moment.
— Îi place să citească, am zis în cele din urmă. M-am gândit că poate o să vrea câteva dintre cărțile tatii.
— Îmi ești foarte dragă, Cady, a spus bunicul, mângâindu-mă pe umăr. Prima mea nepoată.
— Și eu te iubesc, bunicule.
— Îți aduci aminte când te-am dus la meciul de baseball? N-aveai decât patru ani.
— Sigur.
— A fost prima dată când ai mâncat floricele, a spus bunicul.
— Știu, mi-ai cumpărat două cornete.
— A trebuit să te iau în brațe ca să vezi ceva. Îți amintești, Cady?
Îmi aminteam.
— Spune-mi.
Știam genul de răspuns pe care bunicul dorea să-l audă de la mine. Era o rugăminte pe care ne-o adresa destul de des. Îi plăcea să povestim iar și iar momente din istoria familiei Sinclair, exagerându-le importanța. Întotdeauna te întreba ce a însemnat pentru tine una sau alta și tu trebuia să-i oferi detalii.
Imagini. Poate o lecție învățată.
De obicei îmi plăcea foarte mult să spun asemenea povești și să le ascult.
Legendara familie Sinclair, ce ne-am mai distrat și cât de frumoși eram. Dar în ziua aceea, nu aveam chef de-așa ceva.
— A fost primul tău meci de baseball, a început bunicul. După aceea ți-am cumpărat o bâtă roșie de plastic. Ai exersat lovituri pe peluza casei din Boston.
Oare bunicul își dădea seama ce moment întrerupsese mai devreme? I-ar fi păsat dacă ar fi știut?
Când aveam să-l mai văd pe Gat?
Oare o să se despartă de Raquel?
Ce se va întâmpla între noi?
— Ai vrut să faci floricele acasă, a continuat bunicul, deși știa că-mi amintesc povestea. Și Penny te-a ajutat. Dar ai început să plângi că n-avem cornete cu roșu și alb în care să le punem. Îți aduci aminte?
— Da, bunicule, am spus, cedând. Ai făcut tot drumul înapoi până la stadion, în aceeași zi, și ai mai cumpărat două cornete de floricele. Le-ai mâncat în drum spre casă, doar ca să-mi dai mie cornetele. Îmi amintesc.
Satisfăcut, bunicul s-a ridicat și am coborât împreună din pod. Bunicul tremura în timp ce cobora scările, așa că s-a sprijinit de umărul meu.
21
•
L-am găsit pe Gat pe aleea care înconjura insula și am luat-o la goană spre locul unde stătea, privind apa. Vântul bătea cu putere și îmi venea tot părul în ochi.
Când l-am sărutat, avea buzele sărate.
