Nu-mi era frig, dar m-am ridicat. S-a ridicat și el. Și-a desfăcut nasturii de la haina oliv de vânătoare și și-a dat-o jos. Mi-a întins-o.
18
Păstrase căldura corpului său. Mi-era mult prea mare la umeri. Acum el avea brațele goale.
Mi-am dorit să-l sărut acolo, în timp ce-i purtam haina de vânătoare. Dar n-am făcut-o.
Poate că o iubea pe Raquel. Pozele de pe telefon. Trandafirul ăla uscat din plic.
9.
În dimineața următoare, la micul dejun mami m-a rugat să mă uit prin lucrurile lui tati în mansarda de la Windemere și să-mi iau ce doream. Pe restul avea să le arunce.
Windemere are fronton triunghiular și o mulțime de colțuri. Două dintre cele cinci dormitoare au acoperișuri înclinate și e singura casă de pe insulă cu un pod adevărat. Veranda e mare și are o bucătărie modernă, cu blaturi de marmură, care arată un pic nelalocul lor. Camerele sunt spațioase și pline de câini.
Gat și cu mine ne-am urcat în pod, cu sticle de ceai cu gheață, și ne-am așezat pe podea. Încăperea mirosea a lemn. Fereastra proiecta un pătrat de lumină pe podea.
Mai fuseserăm și înainte în pod.
Și în același timp parcă acum ar fi fost prima dată.
Erau acolo cărțile pe care le citea tata în vacanță. Numai biografii de sportivi, crime misterioase în înalta societate și povești scandaloase despre vedete rock, scrise de oameni în vârstă, despre care nu auzisem niciodată. Gat nu se prea uita prin ele. Sorta cărțile după culori. Un turnuleț cu coperte roșii, altul cu coperte albastre, altele maro, albe, galbene.
— Nu-ți iei nimic de citit? l-am întrebat.
— Poate.
— Ce zici de First Base and Way Beyond 2?
Gat a început să râdă. A dat din cap că nu vrea. Și-a îndreptat puțin turnulețul albastru.
— Rock On with My Bad Self? Hero of the Dance Floor?3
A râs iar. Apoi mi-a spus pe un ton serios:
— Cadence?
— Ce?
2 Titlu care sugerează o carte despre baseball. ( N.t.).
3 Titluri de cărți despre vedete rock. ( N.t. ).
19
— Taci din gură.
M-am uitat la el vreme îndelungată. Fiecare linie a feței lui mi-era familiară și, în același timp, parcă nu-l mai văzusem niciodată.
Gat a zâmbit. Luminos. Timid. S-a lăsat în genunchi, dărâmând turnulețele colorate din cărți. S-a întins și m-a mângâiat pe păr.
— Te iubesc, Cady. De-adevăratelea.
M-am aplecat și l-am sărutat.
Mi-a atins fața. Și-a lăsat mâna să coboare de-a lungul gâtului meu și a claviculei. Lumina ferestrei de la mansardă strălucea deasupra noastră. Sărutul nostru a fost dulce și electrizant,
și timid și sigur,
înfiorător și exact cum trebuia.
Am simțit dragostea curgând dinspre mine spre Gat, dinspre Gat spre mine.
Eram calzi și tremuram,
și tineri și bătrâni de când lumea,
și vii.
Mă gândeam: e adevărat. Deja ne iubim unul pe altul.
Deja o facem.
10.
A intrat bunicul, dând peste noi. Gat a sărit în picioare. Încurcat, a călcat pe cărțile sortate după culori, care se răsturnaseră pe toată podeaua.
— Vă întrerup, a zis bunicul.
