Nu puteam să-mi imaginez pe atunci ce anume nu suporta, dar am fost de acord. Am ieșit cu barca în larg, având pe noi gecile de vânt și costumele de baie.
După scurt timp, Gat a oprit motorul. Ne-am așezat, mâncând fistic și respirând aerul sărat. Soarele strălucea deasupra apei.
— Hai să facem o baie, am zis.
Gat a sărit și eu l-am urmat, dar apa era mult mai rece decât la mal, ne tăia respirația. Intrase și soarele în nori. Am început să râdem, un râs panicat, și am strigat că trebuie să fi avut cea mai tâmpită idee să ne băgăm în apă. Unde ne fusese mintea? Erau rechini la ceva depărtare de coastă, toată lumea știa asta.
10
Să nu vorbim de rechini, Doamne! Am început să ne luptăm și să ne împingem unul pe altul, care să fie primul care se cațără pe scara din spatele șalupei.
După un minut, Gat s-a lăsat pe spate și m-a lăsat să urc prima.
— Nu pentru că ești fată, ci pentru că așa sunt eu, bun, mi-a zis.
— Hai mersi, am spus și i-am scos limba.
— Dar când o să-mi reteze picioarele un rechin, promite-mi că o să scrii o compunere despre cât de minunat eram pe vremuri.
— Sigur, am zis. Gatwick Matthew Patil avea un gust delicios.
Râdeam ca istericii – era o demență să-ți fie în halul ăla de frig. N-aveam prosoape. Ne-am strâns unul lângă altul acoperindu-ne cu o pătură de lână pe care am descoperit-o sub banchetă, cu umerii noștri goi atingându-se. Picioarele reci, unul peste altul.
— Facem asta numai ca să nu intrăm în șoc hipotermic, a zis Gat. Să nu crezi că te consider drăguță sau mai știu eu ce.
— Știu că nu mă consideri.
— Vezi că ai luat toată pătura.
— Scuze.
O pauză. Apoi Gat mi-a zis:
— Te consider drăguță, Cady, n-am vrut să spun altceva. De fapt, când te-ai făcut atât de drăguță? Chiar atragi atenția.
— Arăt la fel ca întotdeauna.
— Te-ai schimbat în anul ăsta de școală. Nu-mi vine să mă mai joc.
— Te jucai de-a ceva?
A dat din cap solemn.
— E cel mai tâmpit lucru pe care l-am auzit. De-a ce te jucai?
— Nimic nu-mi străpunge armura. N-ai observat?
Asta m-a făcut să râd.
— Nu.
— La naiba. Credeam că funcționează.
Am schimbat subiectul. Am vorbit despre ce-ar fi să-i ducem pe cei mici în Edgartown, să vadă un film după-amiază, apoi despre rechini și dacă într-adevăr mănâncă oameni, apoi despre Plants Versus Zombies.
După aceea ne-am întors pe insulă.
Nu la mult timp după asta, Gat a început să-mi împrumute din cărțile lui și să
mă caute după-amiaza, când mă retrăgeam pe plaja cea mică. Mă privea când stăteam pe peluza casei Windemere, împreună cu câinii.
Am început să ne plimbăm pe aleea care înconjoară insula, Gat mergând în față, iar eu urmându-l. Vorbeam despre cărți sau inventam lumi imaginare.
11
Uneori ajungeam să înconjurăm de câteva ori insula, înainte să ni se facă foame sau să ne plictisim.
Trandafiri sălbatici mărgineau poteca, erau de un roz intens. Aveau un miros slab și dulceag.
Într-o zi mi-am ridicat privirea spre Gat, cum stătea întins în hamac pe veranda de la Clairmont, cu o carte în brațe, și mi s-a părut, ei bine, mi s-a părut că îmi aparține. Ca și cum ar fi fost numai al meu.
M-am urcat alături de el în hamac. I-am luat pixul din mână – întotdeauna avea un pix când citea – și i-am scris Gat pe dosul mâinii stângi și Cadence pe dosul mâinii drepte.
El mi-a luat pixul. A scris Gat pe dosul mâinii mele stângi și Cadence pe dosul mâinii drepte.
Nu vorbesc aici de soartă. Nu cred în destin, în suflete pereche sau alte chestii supranaturale. Vreau doar să spun că ne înțelegeam unul pe altul. Până la capăt.
Dar aveam abia paisprezece ani. Nu sărutasem niciodată un băiat, cu toate că
