inima dragonului, izbutind acolo unde dăduseră greș atâția războinici. A trimis-ope fiica sa cea mare să-i ceară dragonului îndurare, dar acesta n-a ascultat nicimăcar un cuvânt din rugămințile ei. A înghițit-o întreagă.
Atunci regele și-a trimis cea de-a doua fiică să-l înduplece pe dragon să aibă
milă de ei, însă dragonul a făcut la fel. A înghițit-o înainte ca fata să poată rosti ovorbă.
Regele a trimis-o și pe fiica sa cea mică să-l implore pe dragon să i se facă milă.
Această fiică era atât de drăguță și de deșteaptă, încât tatăl ei era sigur că vaizbuti acolo unde toți ceilalți își pierduseră viața.
Ei bine, nu. Dragonul pur și simplu a mâncat-o.
Regele era îndurerat, regretând amarnic. Rămăsese singur pe lume.
Și acum dați-mi voie să întreb: pe fete cine le-a omorât?
Dragonul? Sau tatăl lor?
A doua zi, după ce a plecat bunicul, mami l-a sunat pe tati să anuleze excursia în Australia. A urmat o porție de țipete și negocieri.
În cele din urmă, hotărăsc că mă voi duce la Beechwood timp de patru săptămâni peste vară, apoi îl voi vizita pe tati în Colorado, unde n-am fost niciodată. Fiindcă tati insistă. Nu vrea să piardă toată vara cu mine. Altfel apelează la avocați.
Mami le sună pe mătuși. Poartă conversații lungi cu ele de pe verandă. Nu pot să aud nimic, cu excepția câtorva fraze: „Cadence este atât de delicată, are nevoie de multă odihnă. Doar patru săptămâni, nu toată vara. Să nu o deranjeze nimic, însănătoșirea trebuie să aibă loc treptat”.
De asemenea, „Pinot Grigio, Sancerre, poate niște Riesling, cu siguranță nu Chardonnay”.
21.
Camera mea este aproape goală acum. Mai am așternuturile și o cuvertură pe pat. Un laptop pe birou, câteva creioane. Un scaun.
Am câteva perechi de blugi și niște pantaloni scurți. Mai am tricouri și cămăși de flanelă, câteva pulovere călduroase. Un costum de baie, o pereche de teniși, o pereche de saboți Crocs și o pereche de ghete. Două rochii și niște pantofi cu toc. O haină groasă, o haină de vânătoare și un sac de pânză groasă.
Rafturile sunt goale. Fără poze, fără postere. Fără jucării vechi.
42
DE DAT: un set cu periuță de dinți pentru călătorie, pe care mi l-a cumpărat mami ieri.
Am deja periuță de dinți. Nu știu de ce mi-a luat alta. Femeia aia cumpără
lucruri numai ca să le cumpere. E dezgustător.
Mă duc până la bibliotecă și dau peste fata care mi-a luat perna. Stă în continuare rezemată de zid. Îi pun periuța de dinți în pahar.
DE DAT: haina de vânătoare oliv a lui Gat. Cea pe care am purtat-o în noaptea în care ne-am ținut de mâini, ne-am uitat la stele și am vorbit despre Dumnezeu.
Nu i-am mai dat-o înapoi.
Ar fi trebuit să fie primul lucru pe care să-l dau înapoi. Știu asta. Dar n-am putut s-o fac. Era tot ce-mi mai rămăsese de la el.
Însă asta e o dovadă de slăbiciune și de prostie din partea mea. Gat nu mă
iubește.
Nici eu nu-l iubesc – și poate că nici n-am făcut-o vreodată.
O să-l văd poimâine și nu-l iubesc și nici nu vreau haina lui.
22.
Pe la zece seara, cu o noapte înainte să plecăm spre Beechwood, sună
telefonul. Mami e la duș, așa că răspund eu.
O respirație greoaie. Apoi râsete.
— Cine e?
— Cady?
Un copil, din câte îmi dau seama.
— Da.
— Aici e Taft.
Fratele lui Mirren. Ce lipsă de maniere.
— Cum de ești treaz?
