— Cadence a fost prima mea nepoată, zice el, uitându-se în sus spre cer, nu în ochii mei. Îmi amintesc când a venit să ne viziteze în Boston. Era îmbrăcată într-o salopetă roz și îi stătea tot părul în sus. Johnny s-a născut abia trei săptămâni mai târziu.
— Sunt aici, bunicule.
— Cadence a fost prima și n-a contat că era fetiță. Aveam de gând să-i dau totul. Cum aș fi făcut și cu un nepot. Am purtat-o în brațe și am dansat împreună
cu ea. Era viitorul familiei noastre.
Am dat din cap.
— Se vedea că face parte din familia Sinclair. Avea părul acela – dar nu numai asta. Bărbia și mâinile ei mici. Știam că o să fie înaltă. Toți eram înalți – asta până
când Bess s-a măritat cu individul ăla scund și apoi Carrie a făcut aceeași greșeală.
— Vrei să spui Brody și William.
— Adio și n-am cuvinte, nu-i așa? zâmbește bunicul. Toți ai noștri erau înalți.
Știai că familia mamei mele se trage din primii pelerini de pe corabia Mayflower.
Au venit în America să ducă o viață adevărată.
40
Știu că nu are nicio importanță că oamenii noștri au venit pe corabia Mayflower. Nu e important în viață să fii înalt. Sau blond. De-asta mi-am vopsit părul: nu-mi doresc să fiu cea mai mare. Moștenitoare a insulei, a averii și a așteptărilor.
Sau, din nou, poate că-mi doresc.
Bunicul a băut prea mult după o călătorie de-o zi întreagă.
— Să mergem înăuntru? întreb. Nu vrei să stai jos?
Culege un al doilea bujor și mi-l dă.
— Pentru iertare, draga mea.
Îl mângâi pe spatele cocoșat și-i spun:
— Nu mai lua și alții, bine?
Bunicul se apleacă și atinge câteva lalele albe.
— Serios, nu le mai rupe, zic.
Culege un al treilea bujor și chipul său e aspru, disprețuitor. Mi-l întinde.
— Tu ești Cadence, prima mea nepoată.
— Da.
— Ce s-a întâmplat cu părul tău?
— L-am vopsit.
— Nu te-am recunoscut.
— E în regulă.
Bunicul arată către bujorii pe care-i țin în mână.
— Trei flori pentru tine. Meriți trei flori.
Arată demn de milă. Arată puternic.
Îl iubesc, dar nu sunt sigură că-mi place de el. Îl iau de mână și îl conduc înăuntru.
20.
A fost odată ca niciodată un rege care avea trei fiice frumoase. Îi erau maidragi ca lumina ochilor. Într-o bună zi, la vremea la care tinerele ajunseseră lavârsta măritișului, un dragon înspăimântător, cu trei capete, a pus stăpânire peregat, arzând sate întregi cu respirația sa învăpăiată. Distrugea holdele șiaprindea bisericile. Omora copii și bătrâni și pe oricine îi ieșea în cale.
Regele a promis mâna uneia dintre prințese oricui reușea să răpună dragonul.
Eroi și luptători au venit înveșmântați în armuri din cap până-n picioare, călărindarmăsari curajoși și purtând paloșe și sulițe.
Unul câte unul, însă, bărbații au sfârșit-o înfulecați de dragon.
41
Văzând acestea, regele și-a zis că poate o fecioară ar fi în stare să topească
