— E adevărat că ești dependentă de droguri? mă întreabă Taft.
— Nu.
— Ești sigură?
— Ai sunat să întrebi dacă sunt dependentă de droguri?
Nu mai vorbisem cu Taft după accident.
— Suntem la Beechwood, îmi spune. Am ajuns aici azi-dimineață.
Mă bucur că schimbă subiectul. Îmi iau un ton voios: 43
— Venim și noi mâine. E frumos acolo? Ai fost să înoți?
— Nu.
— Te-ai dat în leagănul ăla din cauciuc?
— Nu, zice Taft. Sigur nu ești dependentă de droguri?
— Nici nu înțeleg de unde ți-a venit asemenea idee.
— De la Bonnie. Mi-a zis că trebuie să am grijă cu tine.
— Nu te lua după Bonnie, îi spun. Ia-te după ce spune Mirren.
— Asta zic și eu. Dar Bonnie e singura care mă crede când vorbesc despre Cuddledown, zice el. Și am vrut să te sun. Dar nu și dacă ești dependentă de droguri, fiindcă dependenții de droguri nu știu pe ce lume sunt.
— Nu sunt dependentă de droguri, piticule, îi răspund.
Deși e posibil să mint.
— Cuddledown este bântuită, spune Taft. Pot să vin să dorm cu tine la Windemere?
Îmi place de Taft. Chiar îmi place. E ușor într-o doagă și plin de pistrui, iar Mirren îl iubește mai tare decât pe gemene.
— Nu e bântuită. Doar bate vântul prin casă, spun. Și la Windemere bate la fel.
Se aud geamurile răpăind.
— Este și bântuită, spune Taft. Mami nu mă crede, și nici Liberty.
Când era mic, Taft era genul de copil care credea că sunt monștri în dulap. Mai târziu, a fost convins că există un monstru marin care trăiește sub doc.
— Roag-o pe Mirren să te ajute, îi spun. O să-ți citească o poveste ca să adormi sau o să-ți cânte.
— Crezi?
— Așa o să facă. Și când ajung eu acolo, te iau să facem scufundări cu tubul de oxigen și să ne dăm cu colacul și să vezi ce vară mișto o să fie, Taft.
— Bine, zice.
— Nu te teme de bătrâna Cuddledown, îi mai spun. Arată-i tu cine e șeful acolo. Ne vedem mâine.
Îmi închide fără să-și ia la revedere.
44
PARTEA A TREIA
Vara numărul șaptesprezece
23.
În Woods Hole, portul din oraș, mami și cu mine lăsăm câinii să coboare din mașină și ne târâm bagajele până în locul unde ne așteaptă mătușa Carrie pe doc.
Carrie o îmbrățișează lung pe mami, înainte de-a ne ajuta să urcăm bagajele și câinii în șalupă.
— Ești mai frumoasă ca oricând, spune ea. Și slavă Domnului că ești aici.
— Ah, taci din gură, răspunde mami.
— Știu că ai fost bolnavă, îmi spune mătușa Carrie.
E cea mai înaltă dintre mătușile mele și cea mai în vârstă dintre fiicele familiei Sinclair. Are un pulover lung din cașmir. Dungile din jurul gurii i s-au adâncit.
Poartă o bijuterie antică din jad care a fost a bunicii.
