Băiatul următor era sârguincios și deschis la suflet. Deși, eadevărat, nu făcea parte din lumea celorlalți.
Iar fata era deșteaptă, generoasă și avea spiritul dreptății. Deși, eadevărat, se simțea lipsită de orice putere.
Vrăjitoarea nu era în niciunul dintre felurile astea, fiindcă părințiiei mâniaseră ursitoarele. Și nu i se oferiseră niciun fel de daruri. Erasingură. Și singurele puteri pe care le avea erau întunericul șifarmecele ei înfiorătoare.
Confunda ce înseamnă să fii spartan cu ce înseamnă să fii caritabilși își dădea lucrurile pe care le avea, fără să facă de fapt vreun binecuiva.
Confunda ce înseamnă să fii bolnav cu ce înseamnă să fii curajos șisuferea în agonie, imaginându-și că merită toate laudele.
Confunda înțelepciunea cu inteligența și îi făcea pe oameni să
râdă, mai degrabă decât să le ușureze inimile sau să-i facă să
gândească.
Farmecele ei erau tot ce avea și le-a folosit pentru a distruge ceeace admira mai mult pe lumea asta. Când fiecare dintre copii a făcutzece ani, vrăjitoarea a venit pe rând la ei în vizită, dar nu le-a făcutrău așa, din prima. Copiii erau protejați de vreo zână – poate zâna liliacului – astfel încât nu le putea face nimic.
În schimb, i-a blestemat.
— Când veți împlini șaisprezece ani, a proclamat vrăjitoarea,cuprinsă de-o criză de furie, când vom împlini cu toții șaisprezece ani,le-a spus acestor copii frumoși, vă veți înțepa degetul într-un spin –
ba nu, veți aprinde un chibrit – da, veți aprinde un chibrit și veți muri în flăcările sale.
145
Părinții acestor copii frumoși se temeau de blestem și au încercat,cum fac oamenii, să îl ocolească. S-au mutat împreună cu copiiideparte, într-un palat de pe o insulă bătută de vânturi. Un palat undenu existau chibrituri.
Acolo, bineînțeles, aveau să fie în siguranță.
Acolo, bineînțeles, vrăjitoarea n-avea să-i găsească niciodată.
Dar iată că până la urmă i-a găsit. Și când aveau cincisprezece ani,acești copii frumoși, chiar înainte să împlinească șaisprezece ani,când părinții lor nervoși încă nu se așteptau la una ca asta, vrăjitoareacea invidioasă s-a infiltrat în viețile lor, cu sinele ei toxic și plin de ură,luând înfățișarea unei fecioare blonde.
Fecioara s-a împrietenit cu cei trei copii. I-a sărutat și i-a dus laplimbare cu barca, le-a adus ciocolată de casă și le-a spus povești.
Apoi le-a dat o cutie de chibrituri.
Copiii erau fascinați, fiindcă, la aproape șaisprezece ani, ei nuvăzuseră niciodată focul.
Haideți, aprindeți-l, a spus vrăjitoarea zâmbind. Focul e atât defrumos. N-o să se întâmple nimic rău.
Haideți, a spus ea, flăcările o să vă purifice sufletele. Haideți, aspus ea, fiindcă sunteți liberi să gândiți cu mintea voastră.
Haideți, a spus ea. Ce fel de viață e asta pe care o ducem, dacă nutrecem niciodată la acțiune?
Și ei au ascultat-o.
Au luat chibriturile și le-au aprins. Vrăjitoarea le-a privitfrumusețea arzând,
vioiciunea,
inteligența,
spiritul,
sufletele deschise,
farmecul,
aspirațiile pentru viitor.
Le-a privit pe toate cum dispar în fum.
146
PARTEA A CINCEA
Adevărul
80.
Iată adevărul despre frumoasa familie Sinclair. Cel puțin adevărul așa cum îl știe bunicul. Adevărul pe care l-a ținut, cu grijă, departe de ochii presei.
Într-o noapte, cu două veri în urmă, o seară caldă de iulie, Gatwick Matthew Patil,
Mirren Sinclair Sheffield
și Jonathan Sinclair Dennis
