— Vă mulţumesc mult pentru timpul pe care ni l-aţi acordat, domnule Balfour.
— Cu plăcere, domnule Moody.
Broham, care în mod evident habar nu avea unde băteau de fapt întrebările lui Moody, a renunţat la interogatoriul încrucişat al martorului apărării, iar judecătorul, consemnând acest refuz, a chemat cel de-al doilea martor.
— Onorabilul domn Alistair Lauderback.
Alistair Lauderback străbătu sala din cinci paşi uriaşi.
— Domnule Lauderback, spuse Moody după ce martorul depuse jurământul. Dumneavoastră sunteţi fostul proprietar al barcului Godspeed, este corect?
— Da, spuse Lauderback. Este corect.
— Conform actului de vânzare, aţi vândut corabia în 12 mai 1865.
— Aşa este.
— Omul căruia i-aţi vândut corabia se află în sala tribunalului astăzi?
— Da, spuse Lauderback.
— Puteţi să îl identificaţi, vă rog? zise Moody.
Lauderback îşi întinse brusc braţul şi îndreptă degetul arătător direct spre faţa lui Carver.
— Acel om, spuse el adresându-i-se lui Moody. Acela este omul, exact acolo.
— Nu poate fi o greşeală totuşi? spuse Moody. Remarc că
actul de vânzare prezentat instanţei de către domnul Carver în persoană a fost semnat de un „C. Francis Wells”.
— Este o înşelăciune de la cap la coadă, spuse Lauderback continuând să îl arate cu degetul pe Carver. El mi-a spus că
numele lui e Crosbie Wells şi el a semnat contractul dându-se drept Crosbie Wells, iar eu lui i-am vândut corabia, crezând tot timpul că i-o vândusem unui om pe nume Crosbie Wells. Abia peste opt sau nouă luni mai târziu, mi-am dat seama că fusesem tras pe sfoară ca un prost.
Moody nu îndrăznea să se uite la Carver, care se crispase aproape imperceptibil când Lauderback expusese frauda. Moody a văzut cu coada ochiului cum degetele albe ale doamnei Carver se strângeau peste încheietura mâinii lui Carver, oprindu-l să
reacţioneze.
— Puteţi descrie ce s-a întâmplat? întrebă Moody.
— A făcut pe soţul încornorat, spuse Lauderback. Ştia că mă
încurcasem cu Lydia – toată lumea din sala asta ştie acest lucru: am mărturisit totul în Times – şi el a găsit o modalitate să
exploateze acest lucru în folosul lui. Mi-a spus că numele lui este Crosbie Wells şi că eu îmi făcusem de cap cu soţia lui. Nici prin vis nu mi-aş fi închipuit că mă minţea în faţă. M-am gândit că
i-am făcut un rău acestui om şi că îi necinstisem soţia.
Soţii Carver nu se mişcaseră. În continuare, fără să se uite la ei, Moody spuse:
— Şi ce voia de la dumneavoastră?
— Voia corabia, spuse Lauderback. A vrut corabia şi a căpătat corabia. Dar eu am fost şantajat. Am vândut-o sub constrângere, nu de bunăvoie.
— Puteţi explica natura şantajului?
— Am avut grijă ca Lydia să aibă o garderobă foarte elegantă
pe toată durata relaţiei noastre, spuse Lauderback. Îi trimiteam rochiile ei vechi la Melbourne în fiecare lună, ca să fie dichisite, iar când veneau înapoi erau aranjate după ultima modă, cu volane şi dantele şi mai ştiu-eu-ce. Pe numele meu, era o ladă de transport care traversa dus-întors Marea Tasmaniei şi, fireşte, mă foloseam chiar de barcul meu, Godspeed, pentru asta. Ei
bine, el interceptase lada. Carver adică. Desfăcuse cufărul, scosese rochiile afară şi pusese o mică avere sub ele. Cufărul era marcat pe numele meu, ţineţi minte, iar aranjamentul cu croitoria de damă din Melbourne era tot al meu. Dacă acea comoară ajungea în altă ţară, eram un om mort: aş fi fost învinuit de furt, eludarea taxelor vamale şi aşa mai departe. Când am înţeles capcana pe care mi-o întinsese, am ştiut că nu mai era nimic de făcut. Trebuia să-i vând corabia. Aşa că am dat mâna ca bărbaţii, eu mi-am cerut scuze din nou – şi atunci, persistând în înşelătoria lui, a semnat contractul cu numele de „Wells”.
— După această întâlnire, aţi mai primit vreo veste de la domnul Carver, alias Wells?
— Niciun cuvânt.
— Aţi mai văzut vreodată cufărul?
— Niciodată.
— Apropo, care era numele companiei maritime pe care o foloseaţi pentru a transporta rochiile doamnei Carver către şi de la croitoria din Melbourne?
— Danforth Shipping, spuse Lauderback. Jem Danforth era persoana de contact.
Moody păstră tăcerea câteva clipe, lăsând sălii răgazul să
înţeleagă pe deplin implicaţiile acestei informaţii, apoi zise:
