Frost mişcă afirmativ din cap.

— Da, şi pe urmă au fost închise în seif chiar în aceeaşi zi, după ce negustorul comisionar şi-a luat partea şi după ce au fost achitate taxele pe domeniu.

— Prin urmare, nu se mai păstrează nicio dovadă a acelui nume, zise Mannering. Am înţeles eu bine? Numele acela a dispărut. Numele acela s-a evaporat prin topire.

— Exact, a dispărut, confirmă Frost. Dar eu am notat acest lucru; numele de pe plăcuţe a fost consemnat în mod oficial.

L-am scris în registrul meu, după cum ţi-am spus deja.

Mannering puse paharul jos.

— În regulă, Charlie. Cât vrei ca să faci dispărută acea pagină – sau registrul ăla al tău cu totul, mai bine? Cât poate costa o mică neglijenţă din partea ta? O picătură de apă sau o flacără atinsă din greşeală pe hârtie?

Frost era uimit.

— Nu înţeleg, zise el.

— Răspunde-mi doar la întrebare. Ai putea face ca pagina

aceea să dispară?

— Aş putea, spuse Frost, dar n-am fost eu singurul care a văzut acea inscripţie. Killarney a văzut-o şi el. Mayhew a văzut-o de asemenea. A văzut-o şi unul dintre negustorii de aur, Jack Harmon, am impresia. E plecat acum la Greymouth. Oricare dintre ei ar fi putut povesti altor persoane acest amănunt. Era chiar impresionantă inscripţia aceea. Nicidecum un lucru pe care să-l uiţi cu uşurinţă.

— La naiba, înjură Mannering pocnind cu pumnul în birou.

La naiba, la naiba, la naiba.

— Dar eu nu înţeleg, spuse Frost din nou. Ce importanţă are chestia asta?

— Ce se-ntâmplă cu tine, Charlie? izbucni Mannering pe neaşteptate. Cum de-a fost posibil să-ţi trebuiască două

săptămâni, fir-ar să fie, ca să vii la mine cu schema asta? Ce-ai păzit până acum, ai dormit în front sau ce?

Frost se trase înapoi.

— Am venit astăzi la tine fiindcă m-am gândit că această

informaţie ar putea fi de ajutor pentru găsirea domnului Staines, spuse el cu demnitate. Având în vedere că aceşti bani, în mod indiscutabil, îi aparţin lui, şi nu lui Crosbie Wells!

— Prostii. Puteai face asta de acum două săptămâni deja.

Sau în orice zi de atunci.

— Dar eu n-am descoperit conexiunea cu Staines decât azi-dimineaţă. De unde era să ştiu despre Aurora? Nu ţin evidenţa situaţiei bancare a fiecărui individ sau a fiecărei mine.

N-aveam niciun motiv...

— Ţi-ai luat partea ta, îl întrerupse Mannering arătând cu degetul spre Frost. Ţi-ai luat partea ta din averea aia.

— Nu văd ce relevanţă are, se înroşi Frost.

— Ai căpătat o felie din averea lui Crosbie Wells, zi, da sau nu?

— Păi, neoficial..

Mannering trase o înjurătură.

— Şi ai tăcut mâlc, ha? zise el, se rezemă de spătar şi, zvâcnind scârbit din încheietura mâinii, aruncă în foc chiştocul trabucului. Până când văduva şi-a făcut apariţia şi te-ai văzut strâns cu uşa! Iar acum ai pus cărţile pe masă, pretinzând, chipurile, că faci un gest generos! Ce mama mă-sii, măi Charlie, tu chiar crezi că mă poţi tromboni aşa?

Frost avea un aer jignit.

— Nu, spuse el. Nu acesta e motivul. Am pus cap la cap toate

piesele abia azi-dimineaţă. Pe cuvântul meu. Tom Balfour a venit la bancă servindu-mi o gogoriţă despre Francis Carver şi m-a rugat să verific situaţia acţiunilor acestui tip, iar în felul ăsta am descoperit...

— Ce?

— ...că Francis Carver preluase acţiuni din mina Aurora imediat după ce domnul Staines o cumpărase. Am aflat asta abia azi-dimineaţă.

— Şi ce-i schema asta cu Tom Balfour?

— Iar după ce a plecat domnul Balfour, am cercetat situaţia financiară a minei Aurora şi am observat că profiturile Aurorei au început să scadă dramatic exact în perioada când Carver a cumpărat acţiunile din firmă, şi atunci mi-am amintit de numele inscripţionat pe plăcuţe, punând astfel cap la cap toate informaţiile. Pe cuvântul meu.

— Dar ce treabă are Tom Balfour cu Francis Carver? întrebă

Mannering ridicând glasul.

— Vrea să-l aducă în faţa justiţiei, zise Frost.

— Din ce motiv?

— Zicea că Francis Carver furase o avere de pe terenul aurifer aparţinând altui ins sau ceva de genul ăsta. Însă s-a ferit să spună şi a turnat o minciună.

— Hm, mormăi magnatul.

— Am venit direct la tine, să-ţi povestesc totul, continuă

Frost, sperând încă să fie lăudat. Am plecat mai devreme de la bancă, ca să vin direct la tine. Şi asta imediat ce am pus toate piesele cap la cap.

— Toate piesele! pufni Mannering zeflemitor. N-ai tu toate piesele, Charlie, băiete. Nu ştii nici măcar cam cum arată

jumătate dintre ele.

Frost era ofensat.

— Asta ce vrea să însemne?

Dar Mannering nu-i răspunse.