— Johnny Quee, zise el. Johnny Quee, lua-l-ar naiba.

Se ridică în picioare atât de brusc, încât fotoliul se răsturnă

în spatele lui şi se izbi de perete; căţeaua sări în picioare, în culmea fericirii, şi începu să gâfâie.

— Cine? întrebă Charlie, dar pe urmă îşi aminti.

Quee era numele băieşului care lucra la mina Aurora.

Numele lui era menţionat în evidenţele băncii.

— Problema mea chinezească – şi acum a ta de asemenea, din păcate, zise Mannering pe un ton sumbru. Eşti de partea

mea, Charlie, sau împotriva mea?

Frost privi în jos spre trabucul din mână.

— De partea ta, bineînţeles. Nu văd de ce trebuie să pui asemenea întrebări.

Mannering se duse în partea din spate a camerei. Deschise un dulap, în care se vedeau două carabine, nenumărate pistoale şi o enormă centură, care avea două tocuri de piele de căprioară

pentru revolver şi franjuri dintr-o piele mai tare. Începu să-şi prindă în catarame în jurul taliei lui groase acest accesoriu cam absurd.

— Ar trebui să porţi şi tu armă, sau ai deja?

Frost se coloră un pic la faţă. Se aplecă şi strivi chiştocul fără

să se grăbească, împungând cu capătul ars al trabucului de trei ori în scrumieră, şi apoi din nou, fărâmiţând scrumul până nu mai rămase decât un praf fin negru.

Mannering bătu din picior.

— Hei, n-auzi? Porţi armă, sau nu?

— Nu port armă, zise Frost aruncând în cele din urmă ciotul de trabuc. Ca să fiu foarte sincer cu tine, Dick, n-am tras în viaţa mea cu o armă de foc.

— N-are importanţă, spuse Mannering. E simplu ca bună

ziua.

Şi, ducându-se înapoi la dulap, alese de pe rastel două

revolvere moderne cu percuţie.

Frost îi urmărea toate mişcările.

— Aş fi un secundant foarte incompetent, dacă nu voi cunoaşte motivul disputei tale şi nu voi avea mijloacele să îi pun capăt, spuse el la un moment dat, încercând să păstreze un ton calm.

— Nu contează, nu contează, zise Mannering inspectând armele de foc din dulap. Intenţionam să-ţi dau să foloseşti un revolver Colt Army, dar acum dacă mă gândesc mai bine... nu, se încarcă al naibii de complicat, mai ales că necesită şi alice, şi praf de puşcă. Complicat, pe ploaia asta. Mai ales dacă n-ai făcut niciodată aşa ceva. Ne descurcăm noi. Ne descurcăm noi.

Frost se uita la centura lui Mannering.

— Arată şocant, nu-i aşa? spuse Mannering fără să

zâmbească.

Vârî revolverele în tocurile de piele, traversă încăperea până

la cuier şi îşi luă paltonul de pe umeraşul de lemn.

— Nu-ţi face griji; vezi, când îmi pun haina şi mă închei la toţi nasturii, nimeni nu se prinde ce port pe dedesubt. Crede-mă,

Charlie, îmi clocoteşte sângele în vene. Afurisitul ăla de orezar!

Îmi clocoteşte sângele în vene.

— N-am idee de ce, spuse Frost.

— Ştie el de ce, ripostă Mannering.

— Stai un pic, spuse Frost. Spune-mi măcar un lucru. Ce intenţionezi exact să faci?

— Mergem să-l băgăm în sperieţi pe un chinez, spuse magnatul vârându-şi braţele în palton.

— Cum adică să-l băgăm în sperieţi? întrebă Frost, care sesizase cu un tremur folosirea pluralului. Şi pentru ce motiv?

— Acest chinez lucrează la Aurora, spuse Mannering. Asta e munca lui, Charlie: să topească minereul de aur, cum spuneai chiar tu.

— Dar ce nemulţumire ai cu el?

— Nu-i neapărat o nemulţumire, ci mai degrabă o răfuială.

— O! spuse subit Frost. Doar nu presupui că el l-a ucis pe domnul Staines?

Mannering mormăi ceva, nervos. Luă mantoul lui Frost din cuier şi i-l azvârli în braţe; acesta îl prinse, dar nu schiţă niciun gest să se îmbrace.

— Hai să mergem, spuse Mannering. Pierdem vremea.

— Dar, pentru numele lui Dumnezeu, fă-mi măcar favoarea de a-mi vorbi deschis, izbucni Frost. Trebuie să ştiu limpede care-i treaba, dacă e să dăm buzna în afurisitul ăla de Chinatown!

(Frost îşi regretă cuvintele de îndată ce le rostise, fiindcă el, unul, nu voia să dea buzna în Chinatown, orice-ar fi fost, indiferent dacă ştia limpede sau nu care era treaba.)

— N-avem timp, spuse Mannering. O să-ţi spun pe drum.

Pune haina pe tine.

— Nu, zise Charlie Frost descoperind, spre surprinderea lui, că, în mod delicat, putea da dovadă şi de fermitate, rămânând pe poziţiile lui. Nu e nicio grabă, doar că te-ai înfierbântat. Spune-mi acum.

Mannering se codea, cu pălăria în mână.