— Deşi poziţia lui Poe este secretă, începu Haar, îmi permit o întrebare legată de ea. Se află în afara centurii de radiaţii sau în interiorul acesteia?
Centura de radiaţii omorâse mulţi oameni la prima coborâre pe PLANETĂ. Nava lor nu fusese protejată decât pentru radiaţii de nivel 4. Când se deciseseră să asolizeze aici, nu reperaseră centura de radiaţii şi nici nivelul ei Când ajunseseră în ea fusese mult prea târziu. Centura avea nivelul 8. Era un monstru ucigaş. Dintre membrii echipajului navei, cei care fuseseră mai spre exterior muriseră în primii ani. Apoi radiaţiile de la suprafaţă
puseseră în mare pericol VIAŢA. Io şi încă doi, acum morţi, descoperiseră subteranul, un fel de uriaş adăpost antiatomic. Semăna cu ce ştiau ei că se construise pe planeta-mamă, dar dotările întreceau orice aşteptare.
Calculatoarele biologice, un vis la plecarea expediţiei, lucrau neîntrerupt pentru menţinerea şi protecţia climatizării, pentru funcţionarea serelor, în fine, pentru supravieţuirea întregului sistem. Se mutaseră în subteran.
Cei mai puţin atinşi de radiaţii, printre care şi Io, trecuseră la erganizarea unui sistem social de durată, la asigurarea sănătăţii în primul rând. Găsiseră o rezervă
importantă de medicamente pentru tratarea radiaţiilor la oamenii ajunşi până la nivelul 0,65. Scăpaseră 80 de inşi de pe navă, cei cu care Io pornise la lungul drum de perpetuare a civilizaţiei pe care o reprezentau.
— Cred că merit un răspuns, Io!
Se lăsase furat de gânduri. Bătrânețea îi juca mereu asemenea farse. Şi tot mai des se întorcea în trecut, tot mai departe, către începuturi.
— Bine, Haar! Dar, mai înainte, spune-mi, de ce te frământă centura de radiaţii?
— Simplu. Dacă civilizaţia în care trăieşte Poe vine la noi sau dacă plecăm noi acolo, centura de radiaţii îşi va face „datoria“, în cazul când ei se află în afară. Ştiţi că de la nivelul 8, cât avea la sosirea strămoşilor, centură a ajuns la nivelul 16,5, iar fenomenul este în continuare crescător Poe şi ai lui nu vor putea să ne ofere nicio tehnologie energetică, fiindcă vor muri înainte să ajungă
pe PLANETĂ.
Haar se dovedea din nou a fi un lucid.
— Cred că te pripeşti, Haar! Uite, am să respect secretul privind poziţia exactă a lui Poe, dar am să
răspund totuşi la obiecţiunea ta. Presupunând că
civilizaţia în care trăieşte Poe se află în afara centurii de radiaţii, trebuie să nu uităm că ei au fost aici, l-au răpit pe băiat şi s-au întors pe planeta lor. Şi cum Poe trăieşte, înseamnă că îngrozitoarea concentraţie de radiaţii a centurii nu i-a putut face niciun rău. De altfel, este de presupus că o civilizaţie care deţine mijloace atât de avansate de zbor spaţial să aibă şi mijloace de contracarare a radiaţiilor. Nu cred că centura sistemului nostru planetar este cea mai virulentă din Galaxie.
— Mulţi dintre cei care au murit din cauza radiaţiilor nu au supravieţuit mai mult de trei ani după infestare, aruncă maliţios Haar.
Un murmur do dezaprobare străbătu asistenţa.
Bătrânul Io era, ca întotdeauna, imbatabil, iar Haar –
pisălog şi rău.
— Să discutăm şi altceva, propuse Haar, să...
— Nu se mai discută nimic, se auzi vocea lui Nimbus.
Pentru patru minute se deconectează sistemul de iluminare civilă.
— Suspendăm şedinţa, anunţă Io, deşi doream un vot, cel puţin provizoriu pentru Poe.
— Să votăm, să votăm, propuseră consilierii.
Haar nu avea cum să se mai opună şi simţea că Io a câştigat. Avea nevoie de un răgaz ca să-şi facă un alt plan, aşa că, în calitatea lui de secretar propuse:
— Votul să fie valabil până la şedinţa de mâine, când vom relua discuţia.
— De acord! spuse Io.
Pe ecran apăru rezultatul votului: 40 pentru începerea antrenării lui Poe, 1 vot împotrivă. Io nu votase.
— Să voteze şi Io! propuse Studebacker.
— E vorba de fiul meu şi nu pot să fiu obiectiv! se apără
bătrânul. Aşa că nu voi vota.
Io îşi respecta principiile şi acum, în situaţia limită de care depindea soarta singurului său copil.
Haar şi Io se despărţiră în faţa uşii bătrânului.
— Cred că nu eşti supărat pe mine, Io!
— Mă aşteptam să acţionezi aşa. Te cunosc prea bine ca să mă mai mir.
— Eu nu cred în şansa lui Poe. Trebuie să ne ajutăm singuri.
— Cum, Haar? Cum să ne ajutăm singuri? Trimiţând oamenii la suprafaţă, unde nu-i aşteaptă altceva decât o moarte lentă, dar sigură?
— Vom termina costumele de protecţie.
— Exact. Dar asta presupune că oamenii vor lucra ziua sus şi noaptea vor coborî în subteran. Deschiderea ecluzelor de două ori pe zi poate fi un pericol pentru întreaga comunitate.
— E prima dată când te văd atât de pornit împotriva unei idei, a unei soluţii pentru viitorul PLANETEI. Este evident că nu vrei să participi la definitivarea unei soluţii locale, că sabotezi ideea numai pentru a câştiga bătălia ce vizează salvarea lui Poe.
