— Când mi-ai spus că semnalul biocurenţilor de la mâna dreaptă diferă net de cel al mâinii stângi, a intervenit Alana, mi-am adus aminte de ceea ce-mi spusese colonelul în legătură cu brăţara. Atunci am făcut două conexiuni: prima – şi Hector, şi Panzer, când au murit, aveau pe mâna brăţara ta; a doua – când o purtai, semnalele subliminale nu aveau nicio influenţă asupra ta.
— Păi, o perioadă n-am purtat-o şi tot n-au avut influenţă.
— Coincidenţă. Câtă vreme a purtat-o Panzer, Nack repara generatorul subliminal, deranjat de emisiunile de pe Cd-101. Când ai lucrat la protecţia modulului de salvare cu scuturile motorului suplimentar şi ţi-ai scos-o, fiindcă te incomoda la cărat, Haupt oprise generatorul, din moment ce Petros, Fania şi Cris erau imobilizaţi la infirmerie.
— Aşa deci..., m-am lămurit... Apropo, ce fac cei trei?
— Sunt în afara oricărui pericol.
— Fiindcă nu purtam brăţara, atunci când am lucrat la modulul de salvare, Haupt a înregistrat semnalul mâinii mele stângi fără a-l fi însumat pe cel al brăţării, aşa că
simulatorul lui nu i-a servit la nimic.
— Corect, m-a aprobat Alana. Cred însă că el ştia că
dăduse greş şi a vrut să se răzbune pe Hermann, încercând să-l convingă că poate manevra singur ecranul superdens.
— Ce s-a întâmplat cu Hermann? am întrebat-o eu pe Alana, dacă tot venise vorba de criminalul ăla bătrân.
— Poe, mă îngrijorezi! Doar ai fost de faţă, cum poţi să
mă întrebi aşa ceva?!
Alana era sincer mirată, iar eu nu înţelegeam de ce.
— Am fost eu de faţă, însă prea valid nu eram.
— Dar ai strigat „brăţara“! Şi ţi-ai adus aminte de asta.
— Am strigat fiindcă eram revoltat că-i spuseseşi totul lui Hermann.
N-am mai apucat să continui, fiindcă uşa se deschisese şi intrase Io.
— Mulţumesc pentru odihna oferită! a spus bătrânul.
Mi-am revenit.
— Tocmai vorbeam de brăţara lui Poe, a spus Grant, făcând în acelaşi timp loc bătrânului să ia loc pe un fotoliu antiacceleraţie.
— Baza de undă, aşa îi spunem noi. Fiecare nou născut al PLANETEI o poartă de la vârsta de un an.
— A fost un element pozitiv în aventura lor, a continuat Grant, fiindcă a individualizat recunoaşterea semnalului mâinii stângi a lui Poe.
— Nu înţeleg, a spus Io.
Şi Grant i-a povestit pe scurt istoria luptei pentru exclusivitate în mânuirea generatorului de ecrane superdense.
— Să ştiţi, a spus Io, că Hermann a murit din cauza bazei de undă.
Eram uimit. Sigur că da! Mi-am amintit. Hermann murise ca şi Hector.
— Hector şi Hermann au murit la fel, am anunţat eu asistenţa. Asta mi-am şters din memorie, fiindcă Hector este şi acum o rană deschisă în sufletul meu.
În afară de Io, vestea n-a mirat pe nimeni.
— Ştiaţi? i-am interogat eu pe cei trei.
— Ştiam, a recunoscut Grant. Dar cea care a înţeles corelaţia dintre baza de undă şi decesele lui Hector şi Panzer a fost Alana.
— A fost un fel de extrapolare, dar nu pot să spun că
am înţeles fenomenul, s-a scuzat fata.
— E simplu, a spus Io. Baza de undă poartă cu ea unda fundamentală a persoanei căreia îi este destinată. Noi trimiteam un semnal de identificare, purtător al undei fundamentale, şi-l comparam cu baza de undă. Procesul dura câteva nanosecunde şi nu putea fi dăunător persoanei. În cazul lui Poe, identificarea fusese făcută şi se lucra pentru antrenarea lui, în prima fază, şi la transfer, în
a doua fază. Ca să fim siguri de reuşită, am repetat semnalul de transfer continuu, după terminarea antrenamentului. Nu înţeleg de ce au murit cei trei.
Grant a pornit să-i povestească lui Io succesiunea evenimentelor. Mi-am dai seama că Alana îl pusese la curent cu absolut toate amănuntele.
— Ştiu, ne-a anunţat Io. Primul deces, cel al lui Hector, a fost cauzat de prima încercare a lui Haar de a-l suprima pe Poe. El a înzecit semnalul de recunoaştere, ştiind bine că nimeni nu poate rezista unei asemenea valori.
Ghinionul băiatului a fost că purta el brăţara, şi nu Poe.
— Ce şansă nefericită!
Grant m-a aprobat din priviri,
— Al doilea eveniment tragic a coincis cu a doua încercare de a-l ucide pe Poe, făcută de acelaşi Haar, în noaptea când a vrut să mă elimine şi pe mine din calea lui.
