— Şi concluziile mele „inteligente“ pe marginea dosarului de anchetă, dosarul roşu, erau stabilite dinainte de comun acord cu Gatt, a spus Alana.
— Şi? N-au fost corecte?
— Şi eu, a spus Grant, o cunoşteam mai de mult pe Alana. M-am prefăcut că o văd pentru prima dată la tine, atunci când ai dat ochii peste cap de faţă cu Mae.
— Te-ai prefăcut de minune, colonele! Nici nu mi-am dat seama.
S-a făcut linişte. dar nu prea multă vreme, fiindcă
Bingsley. care urmărise dialogul cu foarte multă atenţie, a răbufnit:
— Când ţi-am spus că eşti ca un taur, m-ai luat peste picior. Uite acum dovada.
Doctorul a desfăcut braţele cu palmele în sus. sugerând prin acest gest că s-a demonstrat ce era de demonstrat.
— Băiete, a spus Grant, dacă nu eşti supărat pentru această farsă, pe care am pus-o ta cale spre binele tău, ca să fii apărat, înseamnâ că eşti un tip superior!
— Cum să mă supăr pe faptul că mi-aţi scos în cale pe cea mai...
— Poe! a protestat Alana.
M-am oprit înainte de a da drumul tiradei sentimentalo-drăgăstoaso-lacrimogene pe care o fabricase la moment „inteligenţa“ mea superioară. De fapt, ar fi trebuit să mă supăr pentru lipsa lor de încredere.
— Aşa, deci? am întrebat-o pe Alana, mângâindu-i părul cu duioşie.
— Te-am dezamăgit? m-a întrebat vinovată Alana.
— După cum te-aî descurcat, n-aş zice.
— Trebuia să mă fi văzut în luptă corp la corp cu Hermann.
— Chiar! Cum de nu-ţi era frică de el?
— Ţi-am spus doar că noi, cei de pe Sirius, avem o forţă
psihică ieşită din comun şi că ne-o educăm din copilărie.
Hermann nu putea să mă atingă dacă eu nu doream.
— Hipnoză?
— Ceva pe aproape.
— Spune-mi,
ideea
cu
mâna
stângă
pentru
recunoaşterea montată pe generator cum de ţi-a venit?
— Nu aveam o altă soluţie mai rapidă la dispoziţie. Şi, în plus, mai era brăţara.
Exact! Cum de nu-mi amintisem că, înainte să leşin, strigasem ceva despre brăţară?!
— Da, brăţara. Eu era purtătoarea semnalului standard, a undei fundamentale etalon pentru persoana numită Poe.
— Aşa se explică diferenţa de semnal dintre stânga şi dreapta?
— Aşa. Dar tot aşa se explică şi interacţiunea dintre brăţară şi semnalele de pe Cd-101, a intervenit Grant.
— Ce semnale?
Aştia mă ameţeau de tot.
— Nu-ţi aduci aminte că Stuve, vizând Cd-101, s-a trezit cu iniţializarea sistemului pornit fără nicio comandă?
— Ahaaa! Povestea cu intratul şi ieşitul pe uşă. Păi n-ai spus că era o defecţiune mecanică la calculator?
— Am spus, a recunoscut colonelul, dar am cam minţit.
— Şi?
